Scrisori

nu mai vin scrisorile acelea lungi
de altădată. am citit destul din tratatul
de tortură despre rana deschisă a
depărtărilor? ca o nevindecabilă
cangrenă, interval dureros, sol fără chip
care aduce veştile aşteptate
 
de pe front sau plicurile parfumate
din caseta bunicii, din scrinul cu vechituri,
peste tot sunt scuturate cuvintele:
iar am trecut cu bine atlanticul.
iubita mea, cu iz de lămâi şi levănţică.
pe curând, azi e ultima zi de război.
 
caligrafia e scoasă din şcoli,
epistole dorm îmbălsămate în muzee
 
totuşi, ce tot cară postaşii în saci,
din zori până seara târziu? ce se revarsă
mereu din cutiile de la intrare?
te apleci deasupra unei scrisori cenzurate,
prost lipite, ca şi cum ai cerceta un lepros.