Dewey Bozella avea 18 ani şi o vânătaie sub ochiul stâng. Mai scăpa câte un pumn şi în afara sălii de antrenament. Şi, pe cale de consecinţă, mai şi încasa din când în când. Strada era mai dură decât ringul. Mai ales când eşti orfan. Tatăl său, despre care nu mai ştia nimic de aproape zece ani, o bătuse pe maică-sa până o lăsase lată pe podea, când el avea 9 ani. Femeia era însărcinată şi nu s-a mai trezit niciodată din acea bătaie. Cel mai mare dintre fraţi a fost înjunghiat mortal la puţină vreme după aceea, apoi altul împuşcat în cap, iar cu doi ani înainte, ultimul frate murise bolnav de SIDA.
Când a auzit soneria nici nu i-a trecut prin cap că avea să fie ultima oară în viaţă când se va întâmpla asta. Azi, după 34 de ani, blocul acela de cărămidă măcinată nu mai există. Iar în cel construit nou, nu mai locuieşte demult familia sa.
De antrenat, se antrena în fiecare seară, trei ore, până aproape de nouă, când lăsa locul în ring vedetelor clubului. Sărea coarda, boxa cu umbra, dădea în sacul mare cu furie şi câteodată caftea un alt puşti, mai slab de înger. Debutase la amatori cu câteva victorii care-l făceau să viseze. Calculase deja, în doi ani putea câştiga primii bani ca profesionist. Până atunci, mai ciupea pe stradă câte ceva, din mici găinării şi ameninţări, alături de gaşcă.
Doar a învârtit cheia în broască şi uşa s-a izbit violent de perete. Au năvălit deodată trei, unul mare, urlând la el să se întoarcă cu faţa la perete. Nici n-a apucat să scoată vreun cuvânt, că era încătuşat şi, simţea ura în vocea celui care vorbea, înştiinţat că e arestat ca suspect principal într-un caz de crimă.
Trecuseră exact 11 ani de la arestarea lui Rubina Hurricane Carter şi doi de când Bob Dylan scrisese un cântec despre el. Cântecul ăsta l-a învăţat repede pe de rost Dewey, în celula de la Sing Sing. L-au închis acolo în 1983, după şase ani de procese şi după ce l-au declarat vinovat de uciderea Emmei Crasper. În 1977, bătrâna în vârstă de 92 de ani fusese găsită moartă în apartamentul ei din Poughkeepsie, New York.
Dewey le-a spus degeaba şi avocaţilor, şi juraţilor, şi oricui putea să-l audă, că e nevinovat. L-au ţinut la Sing Sing şi el a continuat să boxeze, vreo 8 ani fiind campionul absolut al închisorii. Şi-a luat o diplomă în contabilitate şi un master în psihologie şi a continuat să susţină că e nevinovat. Iar în octombrie 2009 a demonstrat acest lucru şi a fost eliberat. Cu scuzele de rigoare. Mai ales pentru că, au crezut mulţi atunci, îi luaseră visul de a ajunge boxer profesionist.
De la o vreme, începuse să viseze noaptea sunetul gongului din ring. Şi auzea crainicul, urlând: Dewey Bozella. Aşa i-a şi venit ideea. Un meci, atât şi-a dorit, unul singur, cu profesioniştii, ca profesioniştii. Dar avea deja 50 de ani şi lupte pentru veterani nu se organizează.
Pe scena unde s-au decernat premiile ESPN 2011, Dewey a primit distincţia "Arthur Ashe pentru Curaj". A ţinut un discurs în care a vorbit despre speranţă şi lupta cu frica. Când el cobora de pe scenă, Bernard Hopkins, veteranul de 46 de ani campion mondial WBC, îi convinsese pe cei din clubul Golden Boy Promotions, să organizeze un meci pentru Dewey.
Ca să boxezi ca profesionist într-o gală legală în California, ai nevoie de licenţă de la Comisia de Box a statului american. Ca să-ţi dea licenţa, cei din Comisie te supun mai multor teste fizice şi de asemenea unor reprize de box. Dewey n-a luat testul la mijlocul verii. Dar i-au spus că dacă vrea, poate să mai încerce. Aşa că s-a antrenat cu Bernard Hopkins, iar a doua oară când s-a aflat în faţa Comisiei, în colţul său a stat Oscar de la Hoya.
Pe 15 octombrie 2011, la Los Angeles, în primul meci al Galei în care Hopkins îşi pune titlul în joc în faţa lui Chad Dawson, va boxa Dewey Bozella. Are 52 de ani şi e debutant la profesionişti.
Când a auzit soneria nici nu i-a trecut prin cap că avea să fie ultima oară în viaţă când se va întâmpla asta. Azi, după 34 de ani, blocul acela de cărămidă măcinată nu mai există. Iar în cel construit nou, nu mai locuieşte demult familia sa.
De antrenat, se antrena în fiecare seară, trei ore, până aproape de nouă, când lăsa locul în ring vedetelor clubului. Sărea coarda, boxa cu umbra, dădea în sacul mare cu furie şi câteodată caftea un alt puşti, mai slab de înger. Debutase la amatori cu câteva victorii care-l făceau să viseze. Calculase deja, în doi ani putea câştiga primii bani ca profesionist. Până atunci, mai ciupea pe stradă câte ceva, din mici găinării şi ameninţări, alături de gaşcă.
Doar a învârtit cheia în broască şi uşa s-a izbit violent de perete. Au năvălit deodată trei, unul mare, urlând la el să se întoarcă cu faţa la perete. Nici n-a apucat să scoată vreun cuvânt, că era încătuşat şi, simţea ura în vocea celui care vorbea, înştiinţat că e arestat ca suspect principal într-un caz de crimă.
Trecuseră exact 11 ani de la arestarea lui Rubina Hurricane Carter şi doi de când Bob Dylan scrisese un cântec despre el. Cântecul ăsta l-a învăţat repede pe de rost Dewey, în celula de la Sing Sing. L-au închis acolo în 1983, după şase ani de procese şi după ce l-au declarat vinovat de uciderea Emmei Crasper. În 1977, bătrâna în vârstă de 92 de ani fusese găsită moartă în apartamentul ei din Poughkeepsie, New York.
Dewey le-a spus degeaba şi avocaţilor, şi juraţilor, şi oricui putea să-l audă, că e nevinovat. L-au ţinut la Sing Sing şi el a continuat să boxeze, vreo 8 ani fiind campionul absolut al închisorii. Şi-a luat o diplomă în contabilitate şi un master în psihologie şi a continuat să susţină că e nevinovat. Iar în octombrie 2009 a demonstrat acest lucru şi a fost eliberat. Cu scuzele de rigoare. Mai ales pentru că, au crezut mulţi atunci, îi luaseră visul de a ajunge boxer profesionist.
De la o vreme, începuse să viseze noaptea sunetul gongului din ring. Şi auzea crainicul, urlând: Dewey Bozella. Aşa i-a şi venit ideea. Un meci, atât şi-a dorit, unul singur, cu profesioniştii, ca profesioniştii. Dar avea deja 50 de ani şi lupte pentru veterani nu se organizează.
Pe scena unde s-au decernat premiile ESPN 2011, Dewey a primit distincţia "Arthur Ashe pentru Curaj". A ţinut un discurs în care a vorbit despre speranţă şi lupta cu frica. Când el cobora de pe scenă, Bernard Hopkins, veteranul de 46 de ani campion mondial WBC, îi convinsese pe cei din clubul Golden Boy Promotions, să organizeze un meci pentru Dewey.
Ca să boxezi ca profesionist într-o gală legală în California, ai nevoie de licenţă de la Comisia de Box a statului american. Ca să-ţi dea licenţa, cei din Comisie te supun mai multor teste fizice şi de asemenea unor reprize de box. Dewey n-a luat testul la mijlocul verii. Dar i-au spus că dacă vrea, poate să mai încerce. Aşa că s-a antrenat cu Bernard Hopkins, iar a doua oară când s-a aflat în faţa Comisiei, în colţul său a stat Oscar de la Hoya.
Pe 15 octombrie 2011, la Los Angeles, în primul meci al Galei în care Hopkins îşi pune titlul în joc în faţa lui Chad Dawson, va boxa Dewey Bozella. Are 52 de ani şi e debutant la profesionişti.