Asta e a doua noapte în care visez morţi care nu fac parte
din familia mea. Le dai pomană, ce să faci, spune mama. Altfel se ţin după tine
pînă le dai. Tu, ascultă la mine, intervine mătuşa Tina, crezi că morţilor le mai
trebuie ceva? Asta, după ce şi-a schimbat religia, spune mama, nu-i mai trebuie
nici bomboană pe colivă. Lasă că o să vezi tu cum e să nu-ţi împartă nimeni!
Adică pe ei nu i-a iubit nimeni?
Te-am auzit, şuieră mătuşa. Ce legătură are?
Ce a zis, întreabă mama. Spune ce a zis!
A zis că vremea trece şi dacă mai stă aşa se urîţeşte şi n-o mai ia nimeni.
Urîtă eşti tu, şuieră şi mama, lasă-mi fata în pace,
mai bine vezi de tine că eşti stearpă ca o coajă de nucă. Şi ce mare
lucru că-l ai pe Ilie? Tot nepoata o să-ţi împartă.
Dacă îmi împarţi, mă ameninţă mătuşa, o să te bîntui în draci!
Tată, să-mi dai bani să-ţi cumpăr băutura pentru pomană, sare tata în mijlocul sufrageriei.
Se cam clatină că el a început de aseară.
N-a băut tata nimic, îmi dai bănuţii şi îţi cumpără tata de la piaţă
un vin alb, ca să nu-mi facă tensiune
o ţuică sănătoasă de prună
îţi cumpără tata carne pentru fripturi
le perpelim frumos la cuptor
luăm şi un cozonac, ca mă-ta e obosită.
Mă, spune mama, iar mergi alăturea cu drumul. Dar nu e o idee rea
să-i dai lu' tac-tu să se simtă şi el util.
Dă-i lu' tăticu, spune tăticu. Şi din mîneca mea încep să curgă: asul de treflă
pentru regina mamă, asul de pică pentru mătuşa Tina, asul de cupă pentru tata,
şi curg pînă se umple sufrageria
şi de atîţia aşi nu ne mai încăpem în piele de bucurie.