Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Cea mai frumoasă zi (4)


Violeta Ion

18.11.2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Asta e a doua noapte în care visez morţi care nu fac parte
din familia mea. Le dai pomană, ce să faci, spune mama. Altfel se ţin după tine
pînă le dai. Tu, ascultă la mine, intervine mătuşa Tina, crezi că morţilor le mai
trebuie ceva? Asta, după ce şi-a schimbat religia, spune mama, nu-i mai trebuie
nici bomboană pe colivă. Lasă că o să vezi tu cum e să nu-ţi împartă nimeni!
Adică  pe ei nu i-a iubit nimeni?
Te-am auzit, şuieră mătuşa. Ce legătură are?
Ce a zis, întreabă mama. Spune ce a zis!
A zis că vremea trece şi dacă mai stă aşa se urîţeşte şi n-o mai ia nimeni.
Urîtă eşti tu, şuieră şi mama, lasă-mi fata în pace,
mai bine vezi de tine că eşti stearpă ca o coajă de nucă. Şi ce mare
lucru că-l ai pe Ilie? Tot nepoata o să-ţi împartă.
Dacă îmi împarţi, mă ameninţă mătuşa, o să te bîntui în draci!
Tată, să-mi dai bani să-ţi cumpăr băutura pentru pomană, sare tata în mijlocul sufrageriei.
Se cam clatină că el a început de aseară.
N-a băut tata nimic, îmi dai bănuţii şi îţi cumpără tata de la piaţă
un vin alb, ca să nu-mi facă tensiune
o ţuică sănătoasă de prună
îţi cumpără tata carne pentru fripturi
le perpelim frumos la cuptor
luăm şi un cozonac, ca mă-ta e obosită.
Mă, spune mama, iar mergi alăturea cu drumul. Dar nu e o idee rea
să-i dai lu' tac-tu să se simtă şi el util.
Dă-i lu' tăticu, spune tăticu. Şi din mîneca mea încep să curgă: asul de treflă
pentru regina mamă, asul de pică pentru mătuşa Tina, asul de cupă pentru tata,
şi curg pînă se umple sufrageria
şi de atîţia aşi nu ne mai încăpem în piele de bucurie.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




10 comentarii

  • Poezia prozei
    Valentina, 20.11.2011, 12:35

    Astazi e ziua lor, a celor ce nu mai cuvinta,
    A celor dusi in alta dimensiune.
    Astazi, in bucataria noastra stramta,
    Ne-am adunat sa-i pomenim, mama, tata, matusa Tina si cu mine.
    Pe masa, tremurind vegheaza o luminare
    Coliva la ceas de noapte pregatita,
    Si-acum, in gind, rosteste fiecare,
    O ruga pentru cei plecati. Astfel, coliva e sfintita.
    Nu plinge nimeni, acum e vremea de prinos,
    Cu tuica noua, leac de boli si de durere,
    Cu nuci iesite proaspat din gaoace si cu vin mustos.
    Nu plingem, pe morti nu-i tulburam cu lacrimile noastre,
    Acum e timpul s-asternem masa pomenirii,
    Sa atirnam ghirlandele de usturoi afara, la ferestre
    Si sa deschidem usa larg pentru vecini, in ritualul omenirii.
    Ziua s-a scurs si luminarile sunt arse,
    Miroase-a fum, a tuica indelung vorbita de tata cu vecinii,
    Luminile sunt stinse la ferestre si in case,
    Acum e doar tacere si, singuri in faptul serii,
    Am mai ramas noi trei - mama, tata si cu mine,
    Uniti in cercul vietii si al mortii.


    • RE: Poezia prozei
      Violeta Ion, 21.11.2011, 07:51

      Îţi urez succes! Scrie o poezie pe care s-o pot aranja aşa "doimieşte".

      • Poezia trebuie sa vina dinauntru, nu sa fie un demers programatic
        Valentina, 21.11.2011, 11:49

        Violeta,

        Rindurile scrise de tine, din care ar putea iesi o nuvela excelenta, m-au inspirat sa scriu poezia de mai sus. Versurile au venit, pur si simplu, nu mi-am propus, nu m-am caznit. Poezii am, adunate intr-un volum de versuri numit "La masa tacerii", am si versuri in limba franceza, premiate la Paris, in cadrul a doua concursuri internationale de poezie in limba franceza, cu premiul I si, respectiv, cu premiul francofoniei. Iar Liternet mi-a publicat o poveste pentru copii. Si scriu in continuare, cind ma indeamna condeiul, nu la comanda.
        In concluzie, poezia ta, "Cea mai frumoasa zi", merita sa fie dezvoltata incat sa devina o nuvela, in care sa faci portretele personajelor - mama, tata, matusa Tina, oamenii care reprezinta ceva important in viata ta, in care sa te descrii, fara teama de a dezvalui ceea ce simti. Ai ceva interesant de spus, si merita sa mergi mai departe pe drumul asta.

  • Proza-materie prima pentru un roman
    Valentina, 18.11.2011, 13:00


    Unde este poezia? Stilul este conversational - se sta la o parola in familie, pe teme foarte terre-a-terre, intr-un limbaj colocvial. Sa vedem ce este poezia: "Poezia este zeificarea realităţii". (Edith Sitwell). "Poezia este o oglindă care face frumos ceea ce este deformat". (Shelley). "Poezia este arta de a crea grădini imaginare cu broaşte reale". (Marianne Moore). In trextul de mai sus abunda "broastele" (ex: "să-i dai lu' tac-tu"). Lipsesc gradinile imaginare, lipseste "zeificarea realitatii". Din punct de vedere estetic, poezia se distinge de proza. Poezia este mimesis, adica imitarea realitatii, nu descrierea ei fotografica. Poezia inseamna creativitate, imaginatie (nu calc al realitatii), transfigurare, redarea unor stari interioare ale poetului, muzicalitatea versului, respingerea banalitatii...





    • RE: Proza-materie prima pentru un roman
      violeta ion, 18.11.2011, 21:51


      Dragă Valentina, în mare parte ai dreptate dacă iei această “poezie” (na, că m-ai făcut să pun ghilimele!) ruptă de grupajul din care face parte. Există destule zone lirice (în grupaj) care inundă cotidianul mai mult sau mai puţin imaginar şi cred că trebuie să te întrebi dacă îţi place sau nu. M-ai speriat rău cu alde Edith Sitwell : au trecut peste noi secole de poezie, formula s-a mai schimbat deşi, ce-i drept, sufletul omului rămîne acelaşi în aspiraţiile lui. Eu nu mai cred ca lirismul face toate paralele în poezie, am nevoie de poveste pentru a continua să scriu despre o “realitate” mai mult sau mai puţin banală.
      Să nu ne amăgim nici cu cotidianul mizer al poeţilor (în special, al douămiiştilor), e doar o exprimare mai brutală, în ton cu epoca în care trăim, a unor stări, sentimente, curăţate de metafore siropoase şi care urmăresc în principal STILUL, adică acel ceva care te face să-ţi placă indiferent cît de puţin îţi spune.



      • O ARS POETICA...de tip Wall Street: "Lirismul nu mai face toate paralele in poezie"
        Valentina, 20.11.2011, 02:11

        A fi poet, artist, muzician, inseamna a avea harul de a transfigura concretul, de a-l sublima. Sunt oameni care ramin captivi intr-un cotidian absolutizat, in care frumosul, emotia si lirismul sunt ...revolute, perimate, "nu mai fac toate paralele" (de fapt, expresia este "a nu mai face nicio para). E si asta o filozofie, una de tip Wall Street. Dar sa revin la poezie. Prin statut, poezia inseamna emotie, traire, adica lirism (care nu este neaparat siropos). Mergind pe logica Violetei Ion, aceea a imersiunii in cotidian, dar, adaug eu, fara sansa de a fi salvati de un Orfeu care sa coboare dupa noi in Infern, si, in aceeasi logica a absolutizarii realului, scuturindu-ne de metafore "siropoase" ca de ceva murdar sau rusinos, ar insemna sa negam ceea ce este specific umanitatii - trairea -, sa negam secole de poezie "siropoasa", sa facem tabula rasa cu tot ce au scris poeti ca "ALDE Edith Sitwell", "ALDE " Shelly sau "ALDE" Shakespeare cu sonetele lui sau "ALDE" Petrarca, minunat in sonetele catre Laura, pline de "lirism siropos". Ma asteptam ca in LISTA CU ALDE sa fie inclus si Eminescu - ALDE EMINESCU...Sau Blaga. Sau Nichita. Oare trebuie sa dam DELETE la tot ce inseamna valoare si sa scriem proza...prozaica? Unde este poezia in "sa-i dai lu'tac-tu", "ma-ta" etc? S-ar fi potrivit foarte bine intr-o Poiana a lui Iocan. Este o trufie sa credem ca lumea incepe cu noi si numai noi avem cheia adevarului, este cel putin trufie sa credem ca numai noi putem crea valoare. Poezia inseamna, prin esenta ei, sentiment si lirism. Altfel este dare de seama/proces-verbal/raport... Dupa ce am citit comentariul Violetei, am simtit nevoia sa recitesc "La volanul Chevroletului" de Pessoa. Sau altceva, orice alte versuri, de ce nu si hip-hop - chiar si din ele razbate poezia! Si, legat de afirmatia ca "s-a mai schimbat formula" (asa cum se schimba tendintele in moda?), daca poezia ar fi doar forma fara continut, doar stil, nu ar mai fi poezie, ci exercitiu de retorica. In fine, nu pot sa trec peste fraza: "Să nu ne amăgim nici cu cotidianul mizer al poeţilor (în special, al douămiiştilor)". Nu inteleg mesajul, dar e clar ca poetii "doimiisti" (!) nu sunt pe placul Violetei. Ma intreb cine este.

        • RE: O ARS POETICA...de tip Wall Street:
          Violeta Ion, 21.11.2011, 08:08



          Nu ai fost atentă la ce am scris, pentru că îţi face plăcere să mă contrazici. Eu nu am spus că neg valoarea marilor poeţi (Eminescu a fost marea mea dragoste), dar nu vreau să-i rescriu. E opţiunea mea, nu absolutizez. Şi mie îmi place Pessoa, chiar foarte mult. Cred că ai nevoie de un cenaclu, eventual "Marin Mincu", pentru mine a fost formidabil.

          • RE: RE: O ARS POETICA...de tip Wall Street:
            Gabriel Maioru, 03.03.2012, 11:22

            Sa-l rescrii pe EMINESCU ?!! Fii serioasa ! :D :D

          • Indemn
            Valentina, 21.11.2011, 12:09

            Violeta, dupa ce am scris comentariul in care iti sugeram sa mergi pe genul nuvelistic, mi-am dat seama ca ai foarte mult in comun, ca stil, ca tema, ca imagini, cu Gabriela Adamesteanu, al carei roman, Dimineata pierduta, l-am citit pe nerasuflate, cu foarte multi ani in urma. Esti din aceeasi seva, de aceea cred foarte sincer ca ai fi o nuvelista sau romanciera de succes. Reflecteaza la asta.

            Uite un link util:
            http://www.observatorcultural.ro/Opera-Gabrielei-Adamesteanu-sau-despre-depasirea-unui-blocaj-istoric*articleID_21103-articles_details.html

            • RE: Indemn
              Violeta Ion, 21.11.2011, 14:57

              Multumesc, o să mă gîndesc la asta.

Spacer Spacer