Timpul ni s-a depărtat treptat-treptat,
Ne-am fărâmat puţin câte puţin,
În urma noastră a rămas totul,
Agonia inimilor e doar durerea prezentului.
Poate ne vom reîntâlni
Într-o toamnă-primăvară
cu fum de frunze şi parfum de vis.
Îmi vei strânge mâna fără să te ştiu,
Fără să mă ştii,
Vom fi iarăşi copii târzii,
Într-un alt vis, într-o nouă viaţă.