Zburătoare negre şi gri, poate şi maro, dar mai mult negre. Adică om acoperit din cap până în picioare. Ar fi trebuit să pun seminţe de floarea soarelui pe el şi boabe (de mei, grâu, orz, orez, de oricare). Aşa. Pe cap, pe umeri. Pe haină nu ştiu cum ar fi stat lipite. Ba ştiu. Aş fi atârnat de stofă mici suporturi pe care ar fi încăput boabele şi bucăţi minuscule de carne (pentru corbi). Faţa modelului ar fi protejată cu ceva. Mască transparentă? Poate. Am rezolvat. Păsările ar fi venit de-a valma şi ar fi acoperit modelul cu aripile lor. Corbi, ciori, porumbei. Ar fi fost ceva frumos. Un pic sinistru, poate, dar frumos, aşa cred, mult mai fain ca în Poe sau într-un Hitchcock. Cel puţin aşa arată în capul meu. Fundalul e aproape neimportant. Spun aproape, pentru că totuşi aş fi vrut să fac şedinţa foto în oraş. Pe o stradă un pic izolată, din centru, cu maşini parcate. Fără trecători. Acum nu mai vreau. Nu are rost. Dintre toţi oamenii pe care îi cunosc doar doi ar fi acceptat să-mi fie model pentru aşa ceva. Amândoi sunt plecaţi departe. Nu voi ruga necunoscuţi. Nu-i voi opri pe stradă să-i întreb.
- Hei, domnule, nu vreţi să staţi un pic aici, cu boabe în mâini? Dar un pic, să vă pozez.
- Doamnă, o secundă vă rog. Doriţi să vă pozez cu păsări? Vă dau fotografiile ca amintire.
Nu. Nu cred că ar vrea cineva. Un anunţ pe Facebook, la fel, nu mi-ar fi de folos. Nu voi mai poza omul cu multe aripi, ci doar păsări pe cer, aşa minimalist, rece. Abstract. Poze seci. De pus pe un perete, într-un birou unde n-ar vrea nimeni să intre. Sau aş putea să fotografiez porumbeii care se bat la mine pe pervaz, până la sânge, pentru boabe, dar nu vreau. Rămân la poza minimalistă. Voi spune că se numeşte
Regăsirea Sufletului şi voi cere 1.000 de euro pe ea. Dacă ar fi fost două păsări, aş fi cerut 2.000 de euro :) În nici un caz nu mă voi da de gol povestind că de fapt e fotografia unei zile banale, în care m-am plimbat în ger, pe străzi urâte cu oameni gălăgioşi, şi că singura direcţie unde te puteai uita fără să-ţi fie greaţă era cerul acela gri spre incolor, unde nu se întâmpla mai nimic. N-ar interesa pe nimeni.
