Daisy e mică, mică, are pe spate dungi ca de bursuc şi îi place să se ascundă în hainele din cuier şi în centrala termică. Mănâncă alune, afine, măceşe, pere, ciupeşte din prăjituri - îşi bagă botul în cana ta cu ceai sau cafea (apoi devine un fel de Speedy Gonzales, prinde energie cât pentru 10 veveriţe la un loc). Prostiile pe care le-a făcut până acum: a ros taste din laptopul Iuliei şi-a evadat din casă. S-a dus la dracu' în praznic - prin maţele blocului - şi toţi au crezut-o moartă (nu şi eu! Am zis că e bine de la început!) După trei zile a zărit-o un vecin care stătea pe WC şi se holba în gol. Era captivă în gura de aerisire din baie. De fapt omul ăla a crezut că Daisy e un şoarece mutant, cu coadă stufoasă, dar a recunoscut-o prietena lui, care îi văzuse poza lipită pe uşa blocului - atunci când a fost dată dispărută.
Aşa, nu ştiu ce să mai zic despre Daisy. Gâdilă, îi plac fustele lungi - se agaţă de ele şi se plimbă în sus şi-n jos - face curse, iar din viteză fundul îi alunecă într-o parte. Cred că îi place şi hârtia cu lipici, pentru că ultima oară când am văzut-o rodea ambalajul de la o sticlă de Fanta. Mi s-a spus că a furat şi-a ronţăit o jumătate de capsulă de spirulină - nu i-a făcut rău, pare în toate minţile, după cum se vede, aşa că cercetătorii britanici o pot include într-un studiu despre Efectele benefice are spirulinei asupra veveriţelor siberiene. De fapt mi-ar plăcea să scriu eu aşa ceva - aştept o comandă fermă de la un institut prestigios care se ocupă cu astfel de cercetări laborioase.
Atât lui Daisy cât şi Iuliei le doresc să locuiască într-o zi într-o casă cu grădină mare, mare, plină de copaci. Sau să aibă boscheţi frumos mirositori pe bloc, aşa cum am văzut în alte locuri cumsecade.
