Inevitabil

Andrei Doboş
Inevitabil
Editura Casa de pariuri literare, 2011



***
Prezentare autor
 

Născut pe 6 august 1984 în Turda. Studiază Litere la Cluj, iar în timpul studenţiei este redactor al revistei Echinox.
Debut editorial cu volumul de versuri mănăştur story (Editura Vinea, 2007 -
premiul "Iustin Panţa" pentru debut, 2008).
În 2009 îi apare carnetul Apă tulbure, antifoane etc. (Biblioteca de poezie).
Este membru al clubului de lectură "Nepotu' lui Thoreau" şi al clubliterar.com.
 

***
Fragment
 

How do you know but ev'ry Bird that cuts the airy way,
Is an immense world of delight,clos'd by your senses five?
(William Blake)

x
 
De dimineaţă plouase, dar atunci, trecut cu puţin de orele prînzului, se înseninase şi un soare dulceag începu să lumineze. Întins în pat, după superba ciorbă de păstăi, citeam De rerum... Pe neaşteptate, cerul se întunecă şi o străfulgerare de lumină albă, cum nu mai văzusem pînă atunci, izbucni prin fereastra deschisă. Pentru moment, am rămas paralizat în pat. Mi se pare c-am auzit-o, ca prin vis, pe maică-mea urlînd în camera de jos şi, în acelaşi timp, mi-am simţit inima sfîşiată. Se întîmpla într-o vineri.
 
În vîltoare
 
I.
 
Muzică, vaiet, haine groase, haine lejere, ploaie, ceaţă densă
cît să poţi respira -
lumina care se opreşte pe vîrfuri,
în cocoşii caselor şi
de-a dreptul în rîu -
 
Toate încep în refugiu. E filtrul prin care
trece mişcarea spre spaţiu:
 
lucrează - uşor din pămînt pe deasupra copacilor
în tufiş umbros - pînză se ţese - Plimbare.
Auzul sperios.
Fata cu rotweiller.
Cearta ciorilor.
Codobatură - vapor de mîl.
Alergătură -
oameni apar de nicăieri
în iarbă.
Băieţii cu fier vechi.
Maşini în alpha wave
toate - cîte una
şi deodată -
 
Bate din aripi deasupra - tînguie în spate -
ecou al curţii - cîinele latră
îl las să mă miroasă: şi fantoma apare,
noi ştim pentru cine vine.
Iarbă verde păpădii
 
în floare.
Furnal: muştele nu s-au trezit
doar ţînţarii
jos în spirale.
 
Fără control: fără somn: fără recunoaştere. Şi refugiul
a venit acolo unde eram
în luncă printre ciori - rîul umflat de ploaie.
Pînă aici m-a dus de mînă: aici plonjez:
 
Azur în cavitate
lumina intensă a rochiei -
mişcarea asta,
mult i-a trebuit pînă aici.
Obiectele
toate - cîte unul
şi apoi deodată.
Ne oprim
lîngă ei:
 
vrabie - şoarece gras prin aer cuiburi vii pe vîrfuri
în tufiş - pînză groasă -
vapori, soare
şi condens.
 
Cu atenţie: continuu: fără exhibiţie. aşa cunosc:
În curte steag. Din acoperiş.
Din ramele albe ale ferestrei. Încuietorile:

Copacul bătrîn se desface chiar în mijloc.
Înainte de-a se ridica aburii
pe cărarea ascunsă în smîrcuri.
În deschidere.
În pîlcul de tei.
Apă adîncă.
Soarele roşu
în spatele trunchiurilor
încă pulsează -
 
şi doar dulcele chip dulcele chip peste tot.
 
Seară limpede dimineaţă limpede Mîna face
gura vorbeşte urechea aude - Biciclete în stradă. Întuneric în lume - Bondari şi tăuni.
Persistent: continuu: continuu şi tăcut.
 
II.
 
Doi bărbaţi au dat copilul pe linghişpir, acuma, amîndoi atenţi
în poziţia piticului îi suflă nasul, îi aranjează gulerul.
 
Zăpada s-a topit, parcul e mlăştinos şi pustiu.
 
Să spun copacilor vechi prieteni - şi-n spaţiu vast.
 
Cerul senin, vînt cald cînd rece,
lanţurile hintei sclipesc la soare.
 
Am venit să mă odihnesc, dar am uitat odihna ce-i, un şanţ nu prea adînc
în care-au tras cu grebla frunze. Urme
de bocanci, de roata bicicletei pe noroiul negru - şi-mi amintesc că prin septembrie doi neni mi-au spus - pămîntul ăsta
nu e bun la flori.
 
Ah, ciorile - s-a înserat şi luna
se vede mult mai clar acum - e albă - ah,
 
 
ciorile, cum cîntă ele (sau ce fac) de-atîta vreme pe oriunde mă duc şi încă sunetul ăsta nu e vechi deloc
- Oare dulăul îşi
drege vocea cînd latră
ca să pară mai matur? -
 
Băieţii cu bebeluşul n-au plecat, unul
îl ţine pe genunchi să-şi tragă sufletul. Au venit în schimb ţiganii cu căruţul. Ce fac. Ies pescari dar sînt
silenţioşi,
 
Ciorile s-au potolit pentru moment. Pentru moment, banca pe care stau e rece.
Mă cheamă picii
să le arunc mingea în
teren. Ce fac. Luna
e albă şi umbrele
zborului în sus pe tulpini.

 
Cîteva bătăi din aripi în spatele casei
la urzicile înalte şi bătrîne la straturile de pînză,
pînă-n Cenuşer
cu ramuri mici şi strîmbe
 
Pin, zadă, brad, molid-
nu-i ăsta!-
încerc să recunosc coniferul din faţa geamului
deşi nu cred să fi văzut vreodată
 
plăcerea mîţei:
două ciocănitori cu ciugulitul de insecte pe crengi,
alte două ciori deasupra
 
O bătrînică-ochelari din spatele perdelei mă observă.
 
Lumina vineţie
şi norii grei în franjuri
semn că urmează
terapie, absolut
terapie.
 
Grija din care baţi pînă acolo la fir
şi tremură linul apelor de toamnă
Pisica s-a ascuns în casă vîntul a venit
şi s-a stins.
Omul a trecut pe cărare
mîlul s-a tras înapoi