rapsodie de primăvară

definiţii pentru primăvară

un băiat în blugi cu narcise ieşind prin rupturile din genunchi

Van Gogh împrumutând bani de la frate să cumpere vopsea şi pensule,
pictând flori de câmp peste o pânză veche

hiacint

un zid în care s-a spart o ţeavă de cerneală

eram un om de zăpadă şi Yeti, omul zăpezilor, gelos, m-a strivit

o fetiţă cu cunună din lumânări aprinse ţinând în braţe un tort îţi bate în uşă, deschizi zâmbeşti, nu pe mine mă cauţi, îi spui, desigur, ea zice că da, îţi întinde tortul

aveam aceeaşi vârstă, eram la fel de înalţi, umblam îmbrăcaţi la fel, tu în alb, eu în negru, cu aceiaşi ochi priveam lumea cu aceiaşi ochi pipăiam întunericul ei

plec în călătorie, pregătesc un bagaj sumar, un notebook, aparatul de fotografiat, pastă de dinţi efervescentă, un şampon care face spumă până la nori
cine merge cu mine?

o valiză salutând cu mânerul ridicat cerul

semnalul de plecare al unui tren

o mulţime de mâini ridicându-se din vagoane fluturând steaguri verzi cu flori


rapsodie de primăvară


stau între lucruri vraişte, scot din albume fotografii îngălbenite, le scanez încercând să le reînnoiesc puţin, să le salvez de timp, ronţăind o bucată de chec uitată prin cămară din fericire în loc să fac ordine, să ies la cumpărături, să spăl geamuri, dintr-o gaură cu mâl, în chiuveta plină de vase murdare s-a înălţat un fir de iarbă
cineva bate la uşă, oricine-ar fi nu am chef să deschid, nici bunicul nu deschide, în camera alăturată trudeşte să lipească, meticulos, o păpuşă din porţelan spartă, cu superglue, asta e tot ce-l preocupă de-a lungul unei zile întregi
după-amiază, târziu, şi-a periat costumul, a pornit cu bicicleta, cu păpuşa în buzunar, printre copaci tubulari goi

fluierând

vecina de vis-à-vis a ieşit la plimbare cu copilul în cărucior, câinele, pisica şi un mănunchi de baloane,
atrăgând, bineînţeles, atenţia tuturor
pantofii ei albaştri lasă urme albastre pe trotuar, într-un loc cu asfalt turnat proaspăt un pantof i s-a înţepenit, n-a putut să-l scoată, l-a lăsat acolo,

a reuşit în cele din urmă să iasă singur, a pornit în salturi după ea, s-a oprit năuc

un pantof albastru cu toc înalt într-o intersecţie mare, claxonat puternic

un pantof albastru se înalţă între baloane

fratele mai mare a zugrăvit-o pe zidul casei pe mama cu coarne de capră şi fustă ţinându-i de coarne pe el şi pe fratele mic, amândoi iezi albaştri,
pantalonii, cămaşa, i s-au pătat teribil
pe obraji are pete albastre
dă fuga să-i cheme să vadă ce-a desenat
numele lor scrise legat dedesubt
mirceakarinlaurenţiu

tempera guaşe pigment pur ulei pulberi
vărsate apăsate cu dinţii stoarse golite
un ţipăt schimbându-şi culoarea în roşu oranj violet galben
oameni mergând pe cer siguri pe ei cu capul în jos un amalgam de vopseluri ondulându-se peşti păsări flori respiraţii de fluturi fierbinţi peste mări îngheţate ochii mei cu aripioare de peşte plutind ascunşi printre culori stridente
te privesc drept în faţă fără să ştii