nimic al meu / azi a fost altfel / cam pe vremea asta

nimic al meu

nimic al meu. trupul acesta din care muşti e otravă. am rămas prea mult în urmă. oamenii au plecat acasă. copiii au luat săniile cu zăpadă cu tot.

nimic de uitat. ţin minte totul. ţin minte cu sângele. durerea curge prin sloiuri în venele mele strâmte.

e mai bine aşa. dacă scriam acum cel mai frumos poem de dragoste ai fi înnebunit. ştiu.

nimic de uitat în afara numelui meu de femeie rătăcit printre lucruri.

azi a fost altfel

azi a fost altfel. unii plângeau din senin. m-am mirat puţin. nu ştiu de ce pe mine m-au tuns scurt scurt de tot. am observat că am multe fire cărunte. tu nu mi-ai spus niciodată că îmbătrânesc. ceea ce nu-mi spui tu nu există.

m-au mutat. acum am vedere la iarnă. e şi o femeie foarte bătrână care scrie sute de poeme pe hârtia igienică roz. are pungi mari de plastic pline cu poezii toate cu rimă. seara citeşte cu voce tare. n-o mai opreşte nimeni. e iarnă. pletele ei argintii se lovesc de podea după fiecare vers.

noaptea port o botniţă de oţel. e frig. întunericul trece printre gratii. îl muşc încet. întunericul sângerează neaşteptat de puternic. înghit. înghit. nu ştiu până când.

cam pe vremea asta

de aici febra ta seamănă cu un cal. nechează strident
înfierbântează tăcerea galopează în sus
spre tâmpla unui dumnezeu din ceară

cam pe vremea asta mă îngrijorez
că iarna rămâne prea mult
că se păstrează totul îngheţat între vertebrele înţepenite
ale femeilor însărcinate cu teama
însărcinate cu liniştea
în timp ce tu aştepţi
un frison magistral definitiv
alţii uită la întâmplare nume flori anotimpuri
chestii obişnuite mărţişoare gablonţuri

îmi imaginez că ai pierdut tot timpul şi toate malurile
caii fierbinţi aleargă degeaba
spre raiul cailor.
cam pe vremea asta îmi închipui tot ce e mai rău