Vino tu, copile cu nume de Ieri -
lasă-ţi capul uşor sub cascada de mângâieri -
stâncă fierbinte, acolo unde sfârşesc şi cuvintele şi oceanul,
unde verdele începe cu ofilirea...
Unde cuvântul începe cu amuţirea.
Acolo unde numai tu aprinzi focuri de tabără,
ferestre de spaimă.
Vino, tu, cea cu nume de Ieri
şi lasă cascada să-adoarmă.