îmbrăţişare / Nemulţumire

îmbrăţişare

genunchii tăi sunt cercuri negre pe fustă
picioarele noastre se răsucesc intrând în pământ
retezate
învăluite în tulpini de noapte
mâinile îndreptate spre tine oprite în aer aproape de faţa ta degete desfăcute larg unite în arcuri vibrând
pulbere de un verde strident
ochi gură nas dâre albe

simt că am îmbătrânit după mâini
când e cald îmi simt venele umflate târându-se pe piele ca nişte omizi

contururi de frunze, nervuri
în jurul genunchilor cresc ramuri tinere

zăpadă păstrându-şi strălucirea albă în noapte
frunze păstrându-şi lumina verde
celelalte lucruri sunt pete negre


Nemulţumire

un avion îmi trece prin cerul interior
prin stomac
vibrând puternic făcând să tremure sufletul meu care locuieşte acolo
sufletul meu abia aţipit
făcându-l să se răzvrătească din nou să strige

oraşul interior este traversat de tuburi transparente întretăiate
prin care alunecă trenuri
trăiesc fiinţe informe cu guri ca nişte ventuze
gata să prindă, gata să înghită orice oricând
un iz de pradă plutind în aer

în fiecare zi le arunc fel de fel de mâncăruri, pâine, bucăţi de carne

el bate cu pumnii în ziduri, urlă mereu că îi este foame