Experi / Mental Poetry

E aşa, o chemare canibalică,
ecoul din mine sau
un ţipăt rotund în carnea dulce
altele scâncete
Mici înăbuşite între buzelebureţi
În bumbacul din tricoul alb, în stratosfera
Patului răvăşit în care ele
ecourile ratate devin
Căutările ce pe ascuns se agaţă de urechi
Spun un vers cânt o gamă trupul se gândeşte
Ce să facă cu mine cu mintea mea un bol de sticlă
Din care fără să ai...
Habar te înghit ca pe un şir de cuvinte
Cine e această doamnă poetry şi cine o ţine de mână?
O, ţine bine să nu-i piardă îmbrăţişarea,
curbura torsului desenat pe cearceaf,
Mai atrăgătoare decât încercarea mea
Mai ademenitoare în suave note pastelate
Clar adunate din emoţii şi spaime
e o nouă senzaţie, să mă las copleşită?
se pliază se lipeşte ca un mulaj mă strânge în
propria-mi carne mă umple de sânge proaspăt,
să trăiesc cu ea