eu sunt copilaşul oraşului

eu sunt copilaşul oraşului şi ridic spre tine
din asfalt mâinile
mie îmi bate inima cu bătăi de bormaşină
şi pe dedesubtul oraşului
cerşetori cu brichetele readuc focul în peşteri
mă ridic din patul de dragoste
ca o macara înţepenită şi cobor în celălalt pat
ca un escavator cu pământ în burtă
oamenii mă comandă. cu ei prind lumea în braţe
şi-o strâng până când îi ies ochii ca doi sâni
prin care lumea de jos este femeia lumii de sus
eu sunt copilaşul oraşului
şi în fiecare duminică mă rog cu geamul maşinii deschis
şi parbrizul spălat
cu venele proeminente ca să vezi şi tu
că acvariul s-a murdărit şi sângele trebuie schimbat
ia-l cu găleata şi adu-l înapoi cu pipeta
plantează ca la început
sângele cu penseta
 
eu sunt copilaşul oraşului şi cel mai frumos răsărit de soare
creşte din blana acestui oraş
după ce noapte de noapte
ai înfipt cuţitul adânc în acelaşi loc
lărgit noapte de noapte
 
şi dimineaţa ai să iei oraşul-hermină
şi ai să tragi cu cuţitul prin el
liniile tramvaiului pe deasupra zăpezii.