06.07.2012
cumplit de perfectă era dorinţa de a fi cerc
îmi suspinam plânsul la fiecare încercare
îmi muşcam buza de jos
mă făceam rotocoale
de durere, de lovită
ghimpele mi se adâncise în inimă
şchiopătam după fiecare sistolă
mereu mă încordam de teama
să nu agonizez între două eşuări de elipsă
eram încă pe linie de cerc perfect
mă echilibram ţinându-mă de tine
cu ochii închişi, fără să ştii
te făceam cerc
odată cu mine

1 comentariu

  • Confuz
    Zquennis, 13.11.2015, 16:39

    Nu îmi dau seama ce fel de poezie avem aici... cred ccă doamna Anghel a reușit o poezie mai bună decât gândea. Cred că avem de-a face cu arta hazardului, pura întâmplare dă tărie operei. E bine și așa...

Publicitate

Sus