26.10.2012
M-am pus la zid şi m-am lovit cu pietre.
Am auzit un strigăt. Erai tu?
O întrebare s-a născut în minte
Răspunsu-l ştii. Răspunde: da sau nu?
 
Azi îndrăznesc să-ntreb apusul.
O ceaţă de pe apă s-a-nălţat
Şi văd catargul, vela şi timona.
Pluteşte încă sau a eşuat?
 
Căci nici o adiere nu mai trece
Prin aerul fierbinte, îngheţat
În nemişcarea-i. Şi asistă rece
Cine, privindu-mă de sus, din cerul lat?
 
Sau rece e doar aşteptarea-mi lungă,
Doar gândul ce mă-mpinge iar la zid,
Când nici un vânt, blând, gândul nu-mi alungă
Când ameţită porţile-mi închid.
 
Sunt porţile din centru-mi către tine,
Către un zbor comun, înlănţuind
Două destine: dinspre despărţire
Spre sensul unic. Viaţă. Vieţuind.

1 comentariu

  • viziune interesanta
    Madalina Tudor, 29.10.2012, 08:36

    Imi place viziunea, de obicei sensul este vazut invers, catre despartire, aici este dinspre despartire spre viata, si mai mult, este sens unic!

Publicitate

Sus