Prezentare - Vremea ochiului

Mi-am propus să scriu o mie şi una de poveşti. Mi-a venit ideea asta când am văzut ecranizarea poveştilor Şeherezadei pe Hallmark. N-am o mie de poveşti, am adunat deocamdată câteva zeci, de prin călătoriile mele. Sunt aceste mici istorii, poveştile contemporanilor mei. Istoriile lor sau ale pasiunilor lor, amintirile anilor lor de glorie, pe care, ca reporter, le-am înregistrat pentru milioanele de urechi ale ascultătorilor mei. "Urechea n-are pleoapă" - asta e o vorbă de om de radio. Acum e vremea ochiului. Vă propun un joc, în spatele pleoapelor. Imaginaţi-vă un pod în care intrăm împreună. Imaginaţi-vă cotloane în care putem găsi poveşti pe care deja le purtăm în noi, dar le-am uitat. Ni le vom aminti sau ni le vom închipui pornind de la fotografii sepia, foste cutii de ciocolate, şiraguri de mărgele, scrisori vechi, timbre dezlipite cu grijă la abur, păpuşi cu cap de porţelan, bilete de tren, programe de teatru, afişe cu Led Zeppelin, beţişoare parfumate, o colecţie a revistei radio de dinainte de război, discuri de patefon, benzi de mag cu Beatles, viniluri cu Elvis, coşul de răchită al unei pisici de demult, beteală de brad, portofele făcute din coperţi de muşama, surprize cu fotbalişti, o bucată de preş sau un papuc ros de colţii de lapte ai unui căţelandru, un oracol de clasa a opta, un evantai din lemn de santal, un carnet de bal, un carnet de note, o mască de carnaval de la "grădi", litera C, scrisă mare pe un carton alb - de la serbarea abecedarului, o cravată de pionier, o legitimaţie UTC, un abonament pe toate liniile, casete cu Abba, un caleidoscop din plastic roşu, cubul rubik, un roboţel construit din pachete de Marlboro şi BT, un avion de carton, vederi din staţiuni... şi am putea continua aşa - până în cea de-a o mie şi una dimineaţă a celei de-a o mie şi una nopţi, când, sfioasă, voi fi tăcut... Le ştiţi bine pe toate, le-aţi mai văzut undeva, aţi mai auzit poveştile astea. Vi le ofer iar, ca pe colecţia mea de fluturi: poveşti care să vă răscolească, care să vă încânte ochiul interior şi să stârnească în mansardele amintirilor voastre puţin praf, numai puţin, cât să vă aerisiţi sufletele, preţ de câteva minute - cât închideţi pleoapele şi vă imaginaţi ceea ce tocmai aţi citit. Ceea ce tocmai veţi citi...

Andreea Demirgian


Andreea Demirgian a scris aceste texte pentru Radio Romania International unde au fost difuzate recent. Mulţumim RRI pentru permisiunea de a fi postate pe site-ul nostru.