Primejdia

Veniseră animale să mă miroase.
De frică abia respiram.
Îmi dădeau târcoale şi mă atingeau în treacăt cu cozile.
Singură am rămas în urmă-le,
de tristeţe mă uit în oglindă şi mă miros,
mi-e dor de primejdia din ochii lor,
de blănile care m-ar fi putut atinge,
de colţii care m-ar fi putut scoate din mine,
plâng şi cred din răsputeri
că mi-a fost o frică frumoasă
despre care voi scrie o carte.

(Adina Dabija, din volumul "Poezia păpuşa", apărut la Respiro)