Nu mă părăsi!

Te-ai insinuat în universul meu
dintr-un spaţiu despre care aş fi pariat
că era vid.
După un scurt interludiu tranzitoriu,
în care acul balanţei mângâia,
indiferent,
vecinătatea punctului zero,
deveni evident
că eşti singura femeie adevărată
dintr-o ţară de ficţiuni.
Fie ele seducătoare,
semnificative,
unele stimulante,
chiar sinergice,
altele senine,
câteva secante,
câteva sterile,
nu mai vorbesc de snoabe, senile şi săssssoaice,
una-două syntonice pentru câte o clipă,
niciuna serafică,
toate, la urma urmei, saxifragi.
ai rămas doar tu.
Sclipitorul meu blindaj de idei
nu face
nici cât un fir rătăcit dintr-o coadă de câine proaspăt smulsă.
Trebuie să beau cupa umilinţei până la fund
Nu sunt pregătit să mă părăseşti.
încă nu suport să mă părăseşti.
Chiar dacă toate au un sfârşit, nu acum, nu oricum.
Iar dacă nu te pot îndupleca,
voi fi trăit, fie şi abstras,
o romanţă ironică,
marcată de parfumul rar
al mai multor despărţiri decât cele mai multe
dintre poveştile la care am fost spectator.
Facă-se voia ta.
Nu mă părăsi !


(decupat de lia dintr-un text prozaic scris de "rimsix")