Straniul caz al Lorenei Anton

A început ca o poveste de la Hollywood. O autentică poveste de dragoste aşa cum ne-am dori cu toţii să trăim, iar faptul că era reală, a acaparat imaginaţia tuturor, cu mic şi mare, copii, adolescenţi, gospodine, femei de serviciu, directoare de firme, soţi, amanţi, bunici, indiferent de rasă, religie sau distanţă, pentru că la urma urmei tot ceea ce contează este dragostea. Deci doi necunoscuţi stau din întâmplare unul lângă celălalt în avion. Lorena mergea în interes de serviciu la Paris pe data de 7 martie, unde o aşteptau parteneri de afaceri ai firmei la care lucra de şase ani. Cei doi au intrat în vorbă unul cu celălalt. Conversaţia a continuat de la sine, s-a dovedit deosebit de interesantă şi a durat pe toată perioada zborului. Lorena s-a prezentat pe sine ca fiind o femeie de treizeci de ani independentă şi plină de viaţă, căreia îi plac animalele şi care petrece mult timp în aer liber. O femeie iubitoare, sensibilă, credincioasă, care crede în dragoste şi fidelitate, şi o foarte bună gospodină. El era probabil de aceeaşi vârstă ca ea, liber-cugetător, după cum s-a prezentat, autodidact, mergând la Paris pentru câteva luni ca să îşi perfecţioneze franceza învăţată de unul singur şi să ia contact cu cultura franceză în profunzime. "Werde, der du bist!"^*, l-a citat bărbatul pe Nietzsche chiar în germană. I-a vorbit îndelung despre desăvârşirea propriului potenţial şi despre planurile sale de viitor, destinate să-i deschidă orizontul personal şi să-i lărgească capacitatea mentală. Deci vorbesc pe toată durata călătoriei unul cu celălalt, glumesc, râd.

După jumătate de an de la această întâlnire, Lorenei nu îi ieşise din cap tânărul cu părul lung, pieptănat spre spate şi pantaloni de pânză bej care a stat lângă ea în avion. Cităm din spusele ei, apărute în ziar după campania pe care a întreprins-o pe facebook în încercarea de a-şi găsi iubitul: "L-am remarcat încă din aeroport când am cumpărat de la duty free o cremă de mâini. A stat la coadă în faţa mea, îşi cumpărase o sticlă de whisky. În avion fiecare s-a aşezat unde a vrut, nu am avut locuri fixe, iar el a venit şi s-a aşezat chiar lângă mine, poate nu din întâmplare. Poate că şi el m-a remarcat pe mine şi i-am plăcut. Din păcate am fost mult prea timidă ca să îi cer numărul de telefon, iar el probabil a crezut că am deja un prieten. Doar că eu sînt de cinci ani singură şi până acum nu mi-am căutat cu seriozitate pe cineva. M-am gândit că dacă va fi să fie, cumva persoana potrivită îmi va apărea în drum fără să fac nimic pentru asta. Că soarta va hotărî totul. Acest bărbat m-a câştigat din prima cu felul lui de a fi, cu umorul lui şi zâmbetul său sincer. Cu viziunea sa despre viaţă, atât de intelectuală şi profundă. Mi-e foarte greu să nu mă gândesc în fiecare secundă la el. Nu ştiu dacă va ieşi ceva între noi în cazul în care ne vom reîntâlni, dar mi-ar face plăcere să-l văd din nou şi să am ocazia să petrec timp cu el. De aceea mi-am început căutarea pe facebook şi ţin chiar şi un blog pentru el în care scriu zilnic despre întâlnirea noastră, oricât de puţin ar părea altora asta, despre cum îl văd eu şi despre ce ar putea ieşi dacă am avea norocul să ne reîntâlnim vreodată. Mi-a plăcut totul la el, cum ştia să trăiască cu adevărat şi să ia tot ce există mai bun din viaţa asta care ne-a fost dăruită."

Curând, Lorena Anton a fost subiect de ştiri cu povestea ei de dragoste neobişnuită. După nenumăratele telefoane primite de la spectatori şi entuziasmul generat de tânără, consecinţa a fost că a primit o invitaţie de la un talk-show. După acest prim talk-show, au urmat foarte curând altele. Toată lumea era entuziasmată până la isterie de această fiinţă cu totul deosebită, simplă, fără pretenţii şi aere, nefardată, nevopsită, grăsuţă, de o modestie ieşită din comun şi aşa a ajuns o personalitate publică. Bărbatul din avion nu dăduse niciun semn de viaţă nici măcar după un an, deşi Lorena îşi continua căutarea. Posturile ei de pe blog deveniseră din ce în ce mai profunde şi mai pline de sentimente. Milioane de fete se puteau identifica cu ea şi îi citeau cu sfinţenie cuvintele, o citau şi o încurajau în ceea ce făcea. Cîndva Lorena a slăbit, pentru că a spus că "a fost şocată să se vadă la televizor atât de grasă", plus că a primit o mulţime de mesaje răutăcioase despre aspectul ei fizic, dar a declarat că mai mult de atât nu va face niciodată să îşi altereze persoana. Doreşte să îşi rămână sieşi credincioasă. Ei, şi poate să se vopsească, pentru că până la urmă a apărut într-un show blondă platinată, iar pentru asta a primit foarte multe complimente.

Între timp a fost demascată de un ziar de scandal ca fiind, în trecut, înainte de faima ei, o persoană izolată, fără niciun prieten, care nu primea nicio invitaţie să meargă nicăieri. Cumva nu reuşea să lege nicio relaţie socială cu nimeni şi părea invizibilă. Toată lumea părea s-o uite imediat ce o cunoştea. Mama ei a confirmat că Lorena nu avusese nicio prietenă niciodată şi din câte ştia ea, nu avusese niciun iubit până la vârsta aceasta destul de înaintată pentru a mai fi virgină. Lorena se străduise mereu să placă tuturor, dar cumva, ceva se întâmpla căci tot acest efort rămânea fără rezultate. Nimeni nu o suna şi nimeni nu încerca să ia contact a doua oară cu ea. Această izolare impusă din exterior o determinase mereu să întreprindă lucruri pe cont propriu, să se ţină ocupată singură. Mergea singură la film, la teatru, în vacanţe. Se întorcea la fel de singură de peste tot.

Poate că asta era o explicaţie rezonabilă pentru faptul că bărbatul din avion nu apărea de nicăieri pentru o reuniune mult dorită de către femeie. Probabil că o uitase instantaneu, nici nu-şi mai amintea chipul ei, persoana ei modestă, la fel cum li se întâmplaseră atâtor altora înaintea lui. Poate că acesta era blestemul Lorenei, să fie uitată instantaneu. Poate că se uita la televizor tânărul, şi nici măcar nu ştia că este vorba despre el. Poate nu o mai recunoştea cu adevărat, pentru că între timp Lorena îţi făcuse liposucţie, îţi scosese coastele de jos ca să aibă o talie suplă, îşi remodelase nasul, îşi injectase silicon în buze şi îşi făcuse implanturi în bărbie şi în pomeţi. Îşi schimbase şi linia sprâncenelor. Spusese că nu mai suportase să se vadă la televizor în halul ăla de urâtă şi că mailurile cu porcării pe care le primea care făceau aluzii la aspectul ei fizic erau insuportabile, plus că felul în care arăta în pozele pe care le punea pe facebook îi displăcea atât de tare că fusese nevoită să ia toate aceste măsuri. Acum arăta bine în poze, se apropia de ceea ce simţea că poate să devină. Se transformase din răţuşca cea urâtă într-o lebădă splendidă şi strălucea în toată puterea cuvântului. Toate aceste transformări fuseseră finanţate din banii luaţi să participe în talk-show-uri, să vorbească la radio, la diverse festivităţi publice unde era invitată să ţină discursuri, deoarece inspira atâtea persoane, iar aici vorbim de milioane de oameni. Slujba pe care o avusese la început o abandonase de mult.

Dar foarte mulţi începuseră să o atace şi să se întrebe dacă bărbatul din avion chiar existase, sau era doar invenţia unei femei singure şi incapabile să formeze relaţii sociale de durată. Fusese vreodată ceva la ea adevărat? Cum era posibil cu atâta publicitate şi acoperire publică să nu se prezinte acel bărbat şi să spună, "da, domnule, eu am fost atunci în avion şi mă bucur să te revăd". Exista şi posibilitatea ca el să fii murit între timp în vreun accident, ori de fapt să fi fost însurat şi să fii avut cine ştie câţi copii, să nu fi fost niciodată adevărat că "se căuta pe sine", că petrecuse nu ştiu câţi ani în India cu banii pe care îi luase după ce-şi vânduse apartamentul, ori că ar fi cântat în nu ştiu ce formaţie de jazz cu care încercase să răzbată prin greutăţi şi să atingă popularitatea, ori că ar fi cântat ca back-singer cu Eric Clapton, ori că încercase să urce pe Everest dar renunţase după ce îi murise cel mai bun prieten în braţe. Un psihiatru a fost invitat într-un show de la o televiziune concurentă celei la care acum Lorena apărea frecvent şi acesta explicase că toată lumea are tendinţa să îşi falsifice existenţa, să îşi inventeze o identitate care nu există, pentru a scăpa de o realitate plictisitoare. Toată lumea îşi inventează un alter-ego strălucitor ca să pară interesant şi să atragă atenţia asupra sa, uneori poate fi o întreagă biografie care să corespundă unui supra-eu la nivelul căruia nu s-a putut ridica niciodată. Iar poveştile incredibile îndrugate de acel tânăr mai mult ca sigur erau falsificate. Mai ales mulţi bărbaţi, frustraţi de existenţele fruste de zi cu zi, erau tentaţi să vină cu poveşti umflate până la limita incredibilului doar ca să mai ajungă în pat cu vreo femeie.

Dar atunci de ce nu apărea acest bărbat? Oare se temea să nu fie făcut de ruşine în public? Demascat în acest fel ruşinos? Se ascundea zdrobit de propriile minciuni?

Care din ei minţea? Femeia sau bărbatul? Care era mitomanul?

Totul s-a clarificat cam la sfârşitul celui de-al doilea an de faimă al Lorenei Anton, când un ziar a fost apelat de către un angajat corupt al companiei aeriene cu care zburase atunci Lorena spre Paris. Preţul a fost uriaş pentru lista de pasageri din avion, dar mulţi au zis c-a meritat. În acea zi audienţa a explodat efectiv şi a atins cote istorice. Toţi spectatorii s-au adunat în faţa televizoarelor ca să afle adevărul despre Lorena Anton. Chiar şi cei care se săturaseră de mult de ea când o văzuseră că face striptease în direct la televizor şi care se simţeau zgâriaţi pe urechi de afirmaţiile ei penibile şi declarau sus şi tare că femeia îşi pierduse minţile şi avea nevoie clar de ajutor psihiatric. Deci ceea ce a descoperit ziarul, apoi a fost preluat cu amănuntul de o televiziune faimoasă, a fost simplu. Niciunul din cei implicaţi nu minţise. Oricât de gogonată păruse povestea, exagerată şi ridicol de kitschoasă, cei implicaţi nu inventaseră nimic. Se dăduse de urma acestui bărbat, care se întorsese din Franţa şi trăia temporar în casa unui prieten. El confirmase toată povestea, recunoscuse că şi el o plăcuse mult pe Lorena şi că se gândise intens la ea după acea întâlnire. Că într-adevăr nu se aşezase întâmplător lângă ea. Îi plăcuse simplitatea ei şi felul ei direct de a fi. Apoi, ceea ce a spus a surprins pe toată lumea. Aflase de iniţiativa ei şi o contactase. Asta era imediat după ce ea slăbise. Întâlnirea dintre ei fusese jenantă. Ea părea terorizată să nu fie descoperită în compania lui şi se purtase foarte distant cu el. La sfârşit i-a strâns mâna şi l-a rugat să nu mai spună nimănui de întâlnirea lor.

*) cu sensul de devino cine eşti destinat să devii.