Bunica mă cheamă la cina cea de taină
A făcut gomboţi cu prune
pentru toţi vecinii
din rai
(le-a dus pe ascuns
şi celor din iad)
Îi bate toată ziua la cap pe îngerii păzitori
să-şi pună nişte aripi mai groase
că trage la spate
în ceruri
la fel ca pe pămînt
Îl invitam pe bunicul Ulise
la o răchie
Nu-i dădea voie bunica
Îl ţinea legat
de catarg
pe o corabie ancorată
în Marea Moartă
Nu-i frumos
să te plimbi pe străzi
înainte de Judecata de Apoi,
ce-ar spune lumea?
De cînd a murit bunicul
n-a mai plouat deloc
Le-o fi reparat robinetul din nori
ca totul să fie perfect
măcar în cer,
dacă nu şi pe pămînt
1 comentariu
- De-a raiulEstera Assa, 21.07.2016, 13:20
Există în Țiganiada (I B Deleanu)un personaj pitoresc care vede raiul cu ochi de om veşnic flămând şi cu mintea mereu la mâncare,izvoare de lapte,maluri de cârnați...Raiul văzut de D S Petre,este unul văzut cu ochii copilului de altădată. Bunicii se mută cu arme şi bagaje în rai păstrându -şi trăsăturile cât se poate de pământești.Bunicul repară robinetele raiului şi nu mai plouă,iar bunica rămâne bunică din cap până-n picioare.În locul nepotului sau nepoților poartă de grijă îngerilor,face pomeni,îl ține în frâu pe bunicul.
Un rai familiar,plin de situații care stârnesc zâmbete,este de fapt raiul copilăriei si poate reprezintă una dintre cele mai pline de farmec declarații de iubire făcute tuturor bunicilor plecați Acolo Sus.
Arhiva rubricii
Descântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuRuga cuvintelor, N. Scott MomadayToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate