Welcome In My World!

"Mi-a luat ceva timp... dar să ştii că am înţeles!", mi-a zis aşa deodată.

Mă prefac că n-am auzit şi îmi văd mai departe de treabă.
"Ziceam că... să ştii c-am priceput!!", insistă enervant.

Mă uit la pasta al pomodoro din farfuria mea cu expresia uneia care are o disperată nevoie de ajutor, dacă s-ar putea chiar de la amărâtele astea de macaroane.
"Mă scoate din minţi când te prefaci că mesteci! Poţi să plescăi şi să filozofezi până poimâine, dar dacă nici de data asta nu termini ce ţi-am pus în farfurie, să ştii că o-ncurci!", îi zic pe un ton care nu admite replică.
"Nu mestec până nu mă întrebi: ce-ai înţeles, Eva?"
"Ce dracu' ai înţeles??????'', urlu ca o posedată.
"De ce speli tu wc-ul toată ziua!"

Bună ziua, LiterNet. Mă numesc Alina. Şi am o problemă. Nu mai văd luminiţa din capătul tunelului. De 4 ani jumate.
Terorista care plescăie se numeşte Eva, după cum aţi înţeles. Şi împlineşte 4 ani jumate în luna februarie.

"Mama! Bianca mi-a zis că sunt proastă!"
"Trăim la Roma, Italia e o ţară democratică, fiecare om are dreptul să îşi exprime liber părerea fără riscul de a fi arestat, inclusiv verişoara ta de 5 ani jumate! Mestecă, Eva!"
"Mama, proastă e Bianca. Ea zice că berzele aduc bebeluşi mămicilor... I-am explicat eu clar că am văzut pe Animal Planet cum se nasc bebeluşii."

Stimate LiterNet, ţin să precizez că la un moment dat aici, în Italia, viaţa mea a luat o întorsătură fabuloasă! Am devenit actriţă, am divorţat de un mitocan şi m-am recăsătorit cu... Miki, am călătorit, am fost premiată, am câteva prietene de excepţie, animăluţe fericite prin grădină şi o obsesie: să mănânc bine. Puţin (a se citi: ca o vacă!) dar de calitate!!! De cea mai mare calitate. Şi să nu lipsească un pahar de vin roşu sec! Dacă aş fi avut şi nr. trei la sutien pot să jur cu mâna pe piept (plat ca o scândură, desigur) că viaţa mea ar fi fost aproape perfectă. Până când... a apărut ea! Un cap blond ciufulit cu nişte ochi albaştri ca cerul şi o gură mică, dar plină de întrebări!

"Dar Bianca nu mă crede, mama. Zic: leii, tigrii, căprioarele, elefanţii, câinii, pisicile, hmmmm.... girafele, hipopotamii, hmmmmm... şi... iepuraşii, panterele, zebrele şi tigrii..."
"Ai zis deja: tigrii...", îndrăznesc să o întrerup resemnată ca Isus răstignit pe Cruce.
"Da, da şi tigrii... la un moment dat se duc frumos mai încolo aşa, sub un copac... se screm tare, da' tare de tot, ca la desene, aşa. Şi ce să vezi?... În loc să iasă caca pe iarbă, iese un bebe! Copiii ies din cur, mama! Înţelegi?!... Stau în burta lu' mama cât tre' să stea şi când tre' să iasă... pe unde ar putea să iasă?"

Mă înnebuneşte faptul că de patru ani încoace zâna din mine s-a transformat într-o vrăjitoare. Am părul despicat ca o mătură abandonată într-un tomberon (nu uit să cumpăr balsamul, dar uit să-l aplic), mustaţa îmi ajunge până în gură pentru că n-apuc să mi-o depilez şi deseori put ca un muncitor. Ca şi cum n-ar fi fost suficient, de fiecare dată când mă aşez la masă... face ce face terorista mea şi exact atunci o plezneşte cu întrebările şi interesul. Pe marginea subiectului: Căcat. Sau Cur! Iar eu nu ştiu dacă trebuie să mă pufnească râsul sau să mă buşească plânsul! Nell'incertezza... rido! Cam de fiecare dată.

"Eva! Dacă nu mănânci şi roşiile alea să nu vii să te plângi la mine că iar eşti constipată!"
"Lasă, mama. Mai bine constipată decât să umplu wc-ul de copii la fiecare diaree!"

Poftă bună tuturor mămicilor de pe planeta asta!
Şi bine aţi venit în universul meu!

Semnează: alinaclandestina