Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Te rog


Mircea Cărtărescu

08.03.2013
Editura Humanitas
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
până la urmă ai să mă omori
şi cel mai pur gânditor o să-l omori tot ca pe-un câine.
şi omul sfânt o să-l omori, şi pe el, da,
tot ca pe-o jigodie pripăşită într-o scară de bloc.
de câte ori nu mi-am zis: "aş vrea
să mor în clipa asta
aş fi de acord să fiu omorât
dacă s-ar întâmpla brusc, în clipa asta, fără durere..."

am văzut odată un capac de bere
pe asfalt - mă întorceam la două noaptea de la -
şi mi-am zis că-i butonul care-ar arunca în aer
totul - lumea, noaptea, absolut tot:
am strâns ochii şi-am apăsat pe capacu-ăla cu toată talpa.

am trăit viaţa.
am înţeles din ea ce-a înţeles oricine.
acum mă poţi omorî, totul mi-e indiferent, totul.
dar nu mă strivi între lift şi planşeu,
nu mă lăsa să cad de la 15 metri,
nu-mi rupe bazinul pe-o şină de tren,
nu mă lăsa cu capu-ntr-un sac negru
pe scaunul de tortură.
nu-mi arde pielea într-un depozit de chimicale.

şi fără ocluzii intestinale, fără peritonită,
fără cancer laringian, fără sida
fără dinţi vii găuriţi cu bormaşina,
fără sânge ţâşnit pe nări şi urechi.

nu-ţi bate joc de mine, nu mă răstigni, nu mă scopi,
nu-mi smulge unghiile, nu trece cu şenilele peste mine
nu-mi frânge gâtul, fără fracturi vertebrale, Doamne,
dacă vrei, dacă-ţi este-n putinţă...

mi-e frică de suferinţă
mă tem de atrocitate
e slăbiciunea mea, sunt un biet om
un biet iepure-nspăimântat.

dă-mi o moarte rapidă, uşoară,
şi acum, dacă vrei, şi în clipa asta,
să nu simt nimic, atât doar te rog,
să n-am timp să simt chiar nimic.

(din volumul Nimic, Humanitas, 2010)

(în perioada 1 martie - 31 mai 2013, curatorul acestei rubrici este poetul Radu Vancu)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • Curajul de a fi...
    Estera Assa, 20.06.2016, 14:33

    Din capul locului trebuie să spun că nu prea sunt o cititoarea de poezie contemporană,dar cât am citit m-a făcut să mă gândesc la o nouă denumire pentru ceea ce se scrie sub acest grațios generic POEZIE, dar n-am găsit.Ceea ce face M Cărtărescu aici e chirurgie,operează pe cord deschis pe d-na Frică(de moarte),taie cu ascuțitul bisturiu al cuvintelor ,pentru angoase,vagi,nelămurite,are poate instrumente supersofisticate cu care le măreşte şi le scoate din subconștient.Intr-un chip ciudat îmi aminteşte de personajul din Demonii de Dostoievski,cum îl chema?cel care a avut ideea unei spovedanii (şiDoamne,ce negre faptei!)publicată într-un ziar. Însă confesiunea lui Cărtărescu nu seamănă dar îl face să fie lipsit de aura curajului,la urma urmei atât de bărbătesc.Are în schimb un altfel de curaj, curajul de a fi el însuşi.

Spacer Spacer