Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Dragă Sfinxule (pătrunsă de-nţeles?)


Ovidiu Nimigean

15.03.2013
Editura Cartea Românească
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
După cum vei fi constatat deja, ca un matinal ce eşti, plouă. Te întreb, cu o iritare candidă, precum Radu Andriescu: am voie să fiu trist? Nu că n-ar fi comic faptul că se ouă babele, asta e bine, în ton cu distihul meu optimist, prin care îmi programam o puritate imponderabilă: Aş vrea ca să mă nasc din nou, / Dar nu din uter, ci din ou.
N-are a face ploaia cu tristeţea. Putea să cearnă şi soare. Să mă trezesc cu treizeci de curcubee peste oraş, ca Mircea Cărtărescu. Ori cu o drăguţă de auroră boreală. Ori în mijlocul torentului de Perseide.
 
Nevroza amniotică nu e sensibilă decît superficial la meteorologie.
 
Sînt trist deoarece aerul meu lăuntric, prana mea, se-ncleie. Ritmurile se dăbălăzează. Oceanul de molecule moarte al entropiei mă îmbălsămează şi mă lasă inert.
Aux armes, citoyens! Nu le găsesc. Şi, dacă le găsesc, le las acolo unde le-am găsit, plastinat de lehamite. Cu cine să lupt? Care e nobila cauză? Să lupt cu mine: să lupt cu nimeni. O fi şi ăsta un eroism.
 
Nevroza amniotică nu e sensibilă decît pasager la psychomachiile mele.
 
Ştiu, Dante, iubirea, sori şi stele. Ştiu, Augustin şi Rabelais, ba chiar... Aleister Crowley, "Iubeşte şi fă ce vrei!" Ştiu şi I.H., "Iubiţi-vă!". Ştiu, dar azi nu simt nimic, îmi dau doar un acord de principiu.
Pe urmă poezia, gargara imaginarului. O apă cu sare pe care o hîţîni în grumaz şi o scuipi.Te mai îngăduie gîlcile, dar atît. Ai observat că nefericiţii de mari poeţi sînt palinodici? Îşi retrag la un moment dat creditul pe care l-au acordat elanului. Grand Papa Homer a "scris" el Iliada şi Odiseea, însă le-a contrabalansat cu un Război al broaştelor cu şoarecii. Asta se cam uită. Tîlcul mă înspăimîntă, chiar dacă mă face să rîd: umbra lui Ahile e Mickey Mouse. Mereu un Michimaus (şi un Mickey Shpagă) ne înfăşoară în aura derizoriului. Comedie bufă. Dante, de care am pomenit, rămîne ascensional din imperative dogmatice. Însă Infernul e temelia. Hölderlin: ce patos, ce Ellada, ce, în final, Scardanelli. Eminescu al nostru: s-a lăsat în voia "fantasiei", dar, pe dedesubt, şi-a ras toate iluziile, şi-a tivit manta cu aţa cugetărilor Sărmanului Dionis, şi-a autoadresat rechizitorii în Icoană şi privaz, a constatat că organele-s sfărmate, a abdicat, bînd "păharul poeziei înfocate" ca pe o cupă de otravă. A abdicat în poezie, iată trista învăţătură. Numai Ionel nu abdică, stă vecinic pe fulmen.
 
Poezia nu te scoate din nevroza amniotică.
 
Iubirea, ştiu, iubirea e minisoluţia. Arteziana de endorfine. Nu mi-ar displăcea să se abată şi asupra mea, de vreo două ori pe an, ca la păsări.
Şi Dumnezeu. Mortul nostru frumos.
Şi lumina. Pe care tu reuşeşti uneori să o vezi. Să o vezi pe Ea. Nu prin Ea.
Dar acestea sînt atît de cuvinte.
 
Aspirinele care doar potolesc febra nevrozei amniotice. Rădăcina răului e de nestîrpit.
 
o.
P.S.
Azi nu-ţi pot scrie despre afacerile noastre braziliano-ceyloneze. Mi se porunceşte să copiez din Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol. Copiez: "Precum trupul acesta al nostru, în lipsa sufletului, e mort şi rău mirositor, la fel şi sufletul care nu se mişcă prin rugăciune este mort şi rău mirositor."
 
(din volumul Nicolina blues, Cartea Românească, 2007)

(în perioada 1 martie - 31 mai 2013, curatorul acestei rubrici este poetul Radu Vancu)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • nudis verbis
    Florin Câmpian, 15.03.2013, 09:17

    dragii mei, asta nu e poezie ci proză curată, poftim, am deschis site-ul să citesc o poezie nouă, tare ca un pahar de vin bun așa cum sunt toate celelalte și când colo mi s-a turnat în cap dușul rece al prozei, iar eu căzut-am într-o palinodie ca într-o baltă din lapovița strașnică de azi dimineață în care s-au ouat câteva mii de babe cotcodăcind pe stinghia de sus ( într-un ou se afla sfinxul și în alt ou autorul lui „dragă sfinxule”) și toate ouăle au asamblat o entropie estetică cam cleioasă

Spacer Spacer