Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

echilibrul


Dan Coman

22.03.2013
Editura Charmides
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
aş putea spune că m-am mai îmblînzit: respir pe deasupra lucrurilor
şi acestea puţin doar foarte puţin se clatină şi îmi ating faţa.
îi salut pe cei vii cu vechiul gest deşi asta pare să-i sperie cel mai mult.
în pămînt după treizeci de ani s-a luminat dar nimic n-a fost de văzut.
numai ghinga s-a bucurat şi şi-a mirosit pe ascuns trupul.
într-adevăr: m-am îmblînzit mult.
o burtă sănătoasă începe de pe-acum să-mi acopere tremurul.
ceilalţi s-au apropiat la o sută de metri de mine fără să strige
iar peste umărul iubitei mele, mai elegant decît o eşarfă de noapte
trupul iubitei mişcă într-un perfect echilibru.
m-am îmblînzit cu desăvîrşire. sunt liniştit:
nu am mai făcut pe nimeni să mă caute şi acesta este un lucru bun.
acum corpul e cel care-mi menţine echilibrul.
pentru comoditate îmi aşez capul pe umăr şi imediat
vorbele mele pentru frumuseţea mea îmi pocnesc între buze
ca nişte seminţe uriaşe între dinţii unui cal. e atît de bine. e perfect:
după treizeci de ani un soare mărunt cît inima unei albine
se rostogoleşte prin pămînt întărindu-l
iar roiurile de papagali ţîşnesc şi umplu golurile făcute de morţi.
 
(din volumul Erg, Charmides, 2012)

(în perioada 1 martie - 31 mai 2013, curatorul acestei rubrici este poetul Radu Vancu)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer