Ţinta

Într-o zi am pus pixul pe hârtie şi n-am mai putut să-l opresc. Mă conducea peste tot. M-a târât în cele mai întunecate grote.

Imaginaţi-vă că aveţi în podul palmei o bilă de energie. Ea vă conduce. E neastâmpărată şi curioasă. Începe să cunoască împrejurimile, oamenii. Fiecare om are o bilă de energie de care se lasă condus, iar din toate bilele, a mea e cea mai nebună. Sau cel puţin, aşa credeam. Credeam că era cea mai agitată şi mai aventurieră.

Într-o zi, bila mea a devenit om şi s-a oprit din a mă controla. M-a întrebat ce vreau să fiu când o să fiu mare... I-am zis că mireasă. Apoi a redevenit bilă şi m-a târât prin cele mai ciudate nunţi.
"Dureri de picioare? Asta vrei?"

Iar eu i-am spus că da, şi că nu văd nimic anormal în asta. "Habar n-ai ce te aşteaptă", mi-a spus. Iar eu, arogantă, ca-n filmele americane, i-am spus cu jind "Bring it on" şi că eu vreau să descopăr. Atunci, bila ce-a făcut? Şi-a luat un pix, dar fără să mă anunţe, şi s-a plasat în vârful lui.

Aşa a început, de fapt, totul. Eu n-am mai avut de ales. În toată lenea mea, am fost nevoită să dansez la cele mai simandicoase nunţi. Bila mea se mişca haotic şi mă determina, la rându-mi, să mă mişc haotic. La un moment dat mă mişcam şi nici nu-mi dădeam seama că eram eu. M-am lăsat controlată şi a fost palpitant.

Dar ai apărut tu şi bila a ieşit din pix. Mi se plimbă în ochi, mi-a intrat în irisul drept şi acum te pândeşte. Da, da, chiar acum. Şi în inima mea de mireasă de ocazie îmi doresc ca măcar unul dintre sutele de buchete pe care le-am aruncat în cititori, să îl fi prins tu.

Uite, pe acesta l-am făcut ghem. Vine direct spre tine. Îl prinzi?