nu începe cu un bang
şi nici cu un scâncet
ci înaintea lor o vibraţie, un zumzet mic
o moleculă trezită
stârnind furtuni în genunchi
nimic minunat nu poate începe altfel
la capătul fiecărui deget
fragmente de ochi
ca zeci de oglinzi întoarse spre lume
un sărut ca o băutură tare aruncă şira spinării în aer.
din cerul meu se vede tot patul
doi invalizi frumoşi,
întinşi sub pături, tac împletiţi şi nemişcaţi.
ei caută cuvinte care
să îi sudeze aşa cum singur trupul i-a apropiat
zâmbesc. respiră
uriaşe plante de apă cresc din aerul expirat şi se înlănţuie deasupra patului
(din Păzitoarea, Charmides, 2012)
(în perioada 1 martie - 31 mai 2013, curatorul acestei rubrici este poetul Radu Vancu)