37. Artă, sacrificii şi leac de lene

21 ianuarie 2001
Înainte de film, Corina zicea că ea priveşte Ally McBeal. Eu ziceam, mă păstrez pentru Picasso. Ea zicea că nu o interesează filmele de artă, că şi-a fixat drept prioritate buna dispoziţie. Bine, ziceam eu, dar arta...şi lăsam să se înţeleagă o oarecare superioritate, un nivel elevat. Cere sacrificii, a zis Corina, nu mă interesează. Şi a început să rîdă.

25 ianuarie 2001
M-a trezit un telefon care nu suna. Apoi, în noapte, s-a trîntit portiera. La televizor era un film cu avocaţi şi îmi era greu să aleg dreptatea în delicata problemă a eutanasiei. Sting era tînăr şi cînta Roxanne. Corina zicea că nu-şi vede capul. De treabă. Şi-i era lene. Aşa că a început să plîngă. "Mi-e lene, zicea, nu înţelegi?" "Ştiu eu leac de lene" ziceam eu (ca tanti Dida) "Cu bătaie?" întreba Co. "Da" "Nu. Nu-mi trece". "Ai încercat?" "Mi-e somn, plîngea ea. Ajutoooor!"

Tu ai strîns multe comori pentru cel pe care-l vei iubi? Ai multe să-i spui, multe locuri să-i arăţi, multe gînduri de împărtăşit? "Te eschivezi" zicea Ioana. Nu mai ştiu nimic de familia fetei pe care o iubesc (atîţia!). pe care o iubeam...

"Cultura era pentru ei o meserie mai bună şi nu o formă de viaţă a spiritului" – Marin Preda, în "Viaţa ca o pradă". Abia pe locul 150 în topul romanelor din Observator cultural. O surpriză plăcută – pentru mine – faptul că Preda a primit cele mai multe voturi. Mă gîndesc acum cum spunea el că o scrisoare care dovedeşte talent e una, în timp ce numele tipărit sub o povestire e cu totul altceva. Şi cum îl îndemna pe Radu Cosaşu să lase jurnalistica, să scrie nuvelă, roman. Şi iată că nimeni nu-l nominalizează pe Radu Cosaşu, în ancheta aia literară; în schimb a luat un premiu de la ProSport. Irosire? Sau doar alegere?

Am văzut în librărie scrisorile lui Kafka pentru Milena.

Scriu prea cuminte. Încă scriu prea cuminte. Poate că lucrurile se vor schimba chiar din acest an.