S-a întâmplat într-o joi (VIII): Elevul

Elevul:
 
Joia e cea mai nasoală zi. La şcoală avem şapte ore, din care trei de mate. Eu urăsc mate. Mai tare decât mate îl urăsc numa' pe câinele ăla mic a lu' frate-miu care mi-a ros adidaşii Nike. Să moară cinci găini. Aşa că joia trag chiulu'. Absenţele mi le motivez în ora de geogra', când nu e atentă profa. De obicei, când chiulesc, merg în baruri. Acuma să nu credeţi că mă duc în baruri din ălea de fiţe unde e plin de papagali cu gel în cap şi de pipiţe de-ălea cu tone de fond de ten pe faţă şi cu unghii false. Nu, eu ies de obicei în baruri mişto, adică în ălea în care ies toţi tipii care se respectă. Cum ar fi Internet Cafe-urile. Acolo e mişto că au calculatoare şi poţi să joci tot felu' de jocuri cum ar fi Starwars sau Counter Strike şi să abureşti tipe pe mess în timp ce bei bere. Şi poţi să şi fumezi, dacă vrei. Aşa că, dacă mă căutaţi în vreo zi de joi, ştiţi unde mă găsiţi.
 
Acuma să vă zic ce-am păţit. La un moment dat m-am săturat să joc Counter Strike şi am zis ce puii mei, hai să mă mai şi distrez un pic. Când vreau să mă distrez, intru pe site-uri din ălea de matrimoniale. Acolo sunt tot felu' de tipi din toate oraşele care pun poze cu ei şi scriu că vor să cunoască o fată pentru prietenie sau căsătorie. Şi invers, e plin de tipe care spun că se află în căutarea iubirii. Şi din oraşul nostru sunt destul de mulţi. Pe câţiva îi cunosc. E unu', vecin cu mine, care şi-a pus poză cu el la bustul gol într-un service auto şi îşi spune «Supervasile». Acolo scrie că e necăsătorit, da' el de fapt e căsătorit bine-mersi, are şi doi copii. Mare nesimţit! Tot pe site-ul ăla e un tip care îşi spune «Trandafirul Sălbatic». M-am uitat la poze şi am văzut că e profu' de istorie. Să moară cinci găini! Şi «Dulcicul 69» e cel mai mare tocilar din liceu, care merge la toate olimpiadele. Am crezut că nu văd bine când am dat peste poza lui acolo. La categoria femei sunt şi vreo trei tipe de la mine din clasă. E una, «Pisicuţa ta dulce», care-i prietenă cu soră-mea şi ştiu că se întâlneşte numai cu tipi din ăia de peste 30 de ani. Şi mai sunt tot felul de ţărănci în costume de baie cu model leopard, urâte cu spume, care sunt pozate lângă nişte rafturi cu bibelouri pe ele. Mai sunt o groază de tipe care pun poze cu manechine din America şi zic că sunt ele. Da' cel mai tare mă distrez când intru la categoria «Peste 50 de ani». Acolo sunt tot felul de babe în furou care scriu că au fost dezamăgite de bărbaţi şi că se întreabă dacă mai există oare iubire, sau babalâci divorţaţi cu părul alb, care pun o groază de citate din Heidegger, ca să se dea mari. Mă crăcănez de râs când citesc ce pot să debiteze, să moară cinci găini.
 
Pe el l-am găsit la categoria «între 35 şi 40 de ani». Mi-a atras atenţia profilul lui, că era altfel. Îl chema George. Şi-a pus două poze cu el. Era super gras, avea bărbie dublă, pungi mari şi negre sub ochi şi mustaţă. În prima poză era îmbrăcat în salopetă şi purta o şapcă de stofă albastru-închis. Stătea pe o canapea şi avea o pisică în braţe. Pe cealaltă poză era lângă un brad împodobit. Avea un tricou pe care scria «NU SUNT GRAS. ĂSTA E UN TRICOU CU BURTĂ». Sub poze scria: iubitor, romantic, cu simţul umorului, caut fată sinceră pentru prietenie. M-am gândit că sigur nu i-a scris nimeni până acum. Să fim serioşi, cine îi scrie unui grăsan de peste 35 de ani cu cearcăne? Despre el mai scria - vârstă: 37, zodie: berbec, ocupaţie: electrician, studii: liceu, pasiuni:uitatul la televizor, film preferat: cele cu Bruce-Lee, carte preferată: cele de aventuri, femeia ideală: sinceră, tandră, modestă. Atunci m-am gândit că ce ar fi dacă i-aş scrie. N-am vrut să-mi bat joc de el, să moară cinci găini. Jur că am vrut numai să aibă şi omul ăsta cu cine să discute. Mi-era milă de el. Mai ales că părea destul de de treabă. Aşa că mi-am făcut cont pe site. Am scris că mă cheamă Oana şi am 26 de ani. M-am gândit să nu pun o poză cu o tipă care arată bine, că atunci intră la bănuieli. De obicei tipele care arată bine nu se uită la graşi. Aşa că am luat o poză cu verişoara lu' Costel, care e plecată în Italia şi arată normal. Adică nu-i ruptă din soare, da' nici urâtă să te sperii de ea. În poză era pe o stâncă la malul mării şi se uita în gol, aşa cum fac tipele care spun că sunt romantice. I-am scris ceva de genul bună, sunt Oana şi sunt interesată să te cunosc mai bine. Mi-a scris înapoi după câteva minute, să moară cinci găini! A spus că se bucură de cunoştinţă. După aia a scris că ce îmi place să fac în timpul liber, că lui îi place să se uite la videoclipuri pe diferite canale de muzică. I-am răspuns că şi mie îmi place să mă uit la televizor şi că îmi plac emisiunile muzicale cu dedicaţii. După aia m-a întrebat ce zodie sunt şi care e actorul meu preferat. Altă dată mi-a scris că maică-sa e foarte bucuroasă că vorbeşte şi el cu o fată din oraş. M-a întrebat dacă ştiu să gătesc, că l-a pus maică-sa să întrebe şi i-a zis că fetele care nu ştiu să gătească nu sunt bune. Eu i-am răspuns că ştiu, dar nu atât de bine, mai am de învăţat. L-am întrebat ce mâncare îi place şi a spus pizza, numai să nu aibă măsline. Am tot vorbit pe net aşa, timp de vreo trei săptămâni. Am aflat că nu a avut nici o prietenă până acum. Au mai fost fete cu care s-a întâlnit, da' ştia că de fapt ălea sunt puse de maică-sa să vină cu el la un suc. Un vecin l-a ajutat să-şi facă cont pe site-ul ăsta, ca să cunoască fete. Cică acum vreun an s-a îndrăgostit de una din Rusia care avea cont pe site. Tipa i-a povestit că e foarte săracă şi a crescut la orfelinat, iar acum stă la o mătuşă care îi ia tot salariul. L-a rugat să-i trimită nişte bani. Şi ăsta a trimis, fraieru', să moară cinci găini. În fiecare lună schimba 100 de dolari şi îi trimitea rusoaicei. Aia a zis că vine să-l viziteze, doar că n-are bani de bilet de avion. Ăsta săracu' şi-a vândut colecţia de timbre. Cică avea nişte timbre super-valoroase p-acolo, care au fost ale lu' bunicu-său. I-a trimis banii lu' aia, şi aia s-a făcut nevăzută. A dispărut şi de pe site. Atunci m-am gândit că mamă ce ţeapă i-a tras panarama aia şi că ar trebui să încetez şi eu să-l mai caut, că poate a început să ţină la mine şi o să sufere. Da' nu ştiam cum să fac. Până la urmă m-am gândit că ce ar fi dacă îl invit la o întâlnire şi el când vede că nu apar să se supere şi să nu-mi mai scrie. Aşa că l-am întrebat dacă vrea să ne întâlnim să mergem la o pizza fără măsline. Mi-a răspuns că ar fi încântat. I-am scris să ne întâlnim în centru, în faţa fântânii arteziene, sâmbătă la ora 4. A rămas că o să ne recunoaştem după poze. Bineînţeles că m-am dus. Eram super-curios să văd cum apare, dacă are flori la el, cât aşteaptă, dacă o să fie trist sau dacă o să fie agitat, cum o să se îmbrace şi toate chestiile ăstea.
 
M-am dus cu 15 minute înainte şi m-am aşezat lângă fântâna arteziană. Am stat şi m-am uitat după el. S-a făcut fix şi nu a apărut. Când s-a făcut şi un sfert, m-am gândit că poate n-a înţeles bine locul. Da' nu prea era posibil, că la noi în oraş e un singur centru şi o singură fântână arteziană. Am mai stat vreo oră şi ceva lângă fântână. N-a apărut. Am început să-mi fac griji că poate i s-o fi întâmplat ceva. Deja îmi închipuiam că taxiul cu care voia să ajungă a avut accident, sau că tramvaiul a deraiat. Sau poate a intervenit ceva şi a lăsat un mesaj că nu poate veni. M-am dus la internet cafe şi am verificat dacă nu cumva mi-a scris. Nimic. După aia m-am gândit că dacă s-a întâmplat vreo nenorocire sigur au dat la ştiri. Aşa că m-am dus acasă şi m-am uitat la toate ştirile, până noaptea. Nu era nimic. A doua zi am mers din nou la internet cafe. M-am gândit că sigur mi-a scris. N-aveam nici un mesaj. Atunci i-am scris eu. L-am întrebat ce s-a întâmplat. Când am vrut să-i trimit mesajul, mi-a apărut o căsuţă roşie pe care scria: DESTINATARUL NU MAI EXISTĂ ÎN BAZA NOASTRĂ DE DATE. Atunci am simţit că sunt super-trist. Mai trist decât atunci când m-a prins cu fiţuici la bio. Să moară cinci găini dacă vă mint.

Monoloagele din această rubrică fac parte din piesa S-a întâmplat într-o joi, de Elise Wilk. Piesa a câştigat concursul dramAcum 5, 2008, şi a fost montată la Teatrul Foarte Mic Bucureşti (regia: Alexandru Berceanu, aprilie 2008 -  spectacol-lectură), Teatrul Ariel Târgu Mureş (regia Rareş Budileanu, premieră iunie 2010), Teatrul "Fix" Iaşi, regia Adi Iclenzan (premieră noiembrie 2012).