O catedrală pentru mântuirea neamului

Şi în dimineaţa asta, soarele mă ardea nemilos prin parbriz, în vreme ce aşteptam disciplinată să se schimbe (pentru a patra oară) în verde culoarea semaforului.
Pe când mă prăjeam liniştită şi cugetam la ce mă aşteaptă în restul zilei, primesc sms tocmai de la Viena, de la amicul Marinescu. Cum care, arhitectul, Horia, cel cu cuvintele şi spaţiile. "Bună dimineaţa, Ada, pot să te sun?" desigur, îmi zic eu, bucuroasă că măcar 3 minute n-o să mă mai gândesc la trafic. "Sună-mă da' acu' repede că intru în şedinţă la fix", răspund la sms.
"Bună, ce mai faci, ce zici despre treaba asta cu catedrala mântuirii neamului?" A...zisei eu...deci asta era. "Păi ce părere să am, am văzut la ştiri că au început ieri să dărâme mausoleul" "Uite, pentru prima oară revistele de cultură vor să facă o mişcare comună şi să se opună construirii catedralei în Parcul Carol. Mă gândeam că poate şi voi cu LiterNet-ul vreţi să vă alăturaţi mişcării..." "Ar trebui să întreb toată redacţia, dar trimite-mi un mail despre asta şi mai vedem"....

Trebuie să menţionez că redacţia e cam tăcută, cam de joia trecută. E de înţeles, suntem încă în Săptămâna Luminată şi e greu să te desprinzi din dulceaţa traiului bun. Dar înainte de a vă spune părerea mea despre construirea catedralei Mântuirii Neamului, să vă povestesc cum am "petrecut" noaptea de Înviere. Cu vreo cinsprezece minute înainte de a ieşi pe uşă pentru a pleca la slujbă, butonam telecomanda (defect profesional) şi am nimerit buletinul de ştiri de la Realitatea TV. "O familie din Bistriţa locuieşte de 7 ani într-un cavou. Soţii X au trei copii dintre care doi sunt plecaţi în străinătate şi al treilea trăieşte într-un orfelinat. Cu ocazia sărbătorilor de Paşte, primăria a vrut să îi ajute şi le-a racordat cavoul la curent electric"

Prima oară am crezut că nu înţeleg bine. Dar urmărind perplexă imaginile halucinante ce se derulau în faţa ochilor mei, a trebuit să accept că ştirea aceea nu e un banc prost. Doamna X povestea reporterului cum găteşte în cavou şi cum a amenajat interiorul în aşa fel încât să fie cât de cât locuibil. În urmă cu şapte ani, din motive care îmi sunt ascunse, soţii X au rămas pe drumuri şi s-au refugiat în cavou. Desigur, cavoul era deja "locuit" de un schelet care a fost destul de amabil să se lase mutat într-un mormânt obişnuit, la câţiva metri mai încolo. Deşi mezinului familiei îi este ruşine de condiţiile în care trăiesc părinţii săi, nu prea dă pe acasă. Cu toate astea, mama sa i-a pregătit masa tradiţională de Paşte: ouă înroşite, cozonac şi friptură de miel... În fiecare dimineaţă, când se trezesc soţii X au în faţa ochilor o privelişte care îi face să reflecteze...

După ce am înghiţit cu greu nodul care mi se pusese în gât, am ieşit să iau lumină. Speram că măcar această slujbă a bucuriei îmi va face mai uşor de acceptat gândul că o primărie din România anului 2004 racordează un cavoul la curent electric în loc să le ofere o locuinţă socială unor oameni care s-au mulţumit să locuiască în casa morţii de 7 ani!




Ei bine surpriză....Biserica de vis-à-vis, de obicei închisă cu lacăt după ora 17, (ca orice dugheană al cărei patron se respectă), era înconjurată de un puhoi de lume. În faţa porţilor, instalaseră o scenă, deasupra căreia tronau două ecrane uriaşe şi o schelă plină de boxe, cam ca la concertele de mare anvergură din cadrul Festivalului Berii. Cinci cameramani panoramau mulţimea, care aştepta să iasă preoţii din biserică. Tradiţia spune că de Paşte trebuie să îmbraci o haină nouă, în semn de respect pentru importanţa zilei. Enoriaşele popii Ştefan veniseră în hainele lor cele mai bune, care cu bustul dând pe dinafară, care cu ciucurei atârnându-le deasupra buricului gol, care cu fustiţe mulate, care cu pantalonaşi atât de strânşi pe trup că orice aplecare reprezenta un pericol de expunere şi mai indecentă al ultimului model de tanga ce poate fi achiziţionat de la centrul comercial Prosper. Cât despre domni aceştia nu ezitau să-şi etaleze ghiulurile, hainele de piele şi bijuteriile de un prost gust care m-a făcut să tremur. "Buticul" cu şaorma era încă deschis. Ba mai mult, chiar în faţa lui răsărise o tărăbuţă, înjghebată pe o fostă masă de camping, la care o fetiţă vindea cruci din plastic transparent, cu beculeţe colorate care făceau ca pe pieptul domnilor să înflorească o dată la zece secunde câte un fulger albastru...

Cu trei minute înainte de 12, o maşină a oprit brusc la rigolă şi din ea a sărit o familie, gata să ia lumină şi să plece mai departe. (probabil în virtutea sistemului McDrive). În vreme ce admiram circul, am zărit din întâmplare pe unul din ecranele uriaşe figura pioasă a primarului sectorului cinci. Şi asta m-a făcut să înţeleg brusc de ce dintr-o dată biserica mea de toate zilele, cea cu care mă obişnuisem să o găsesc închisă, căpătase aură de catedrală, că tot veni vorba despre mântuirea neamului. În loc să împartă lumina şi să anunţe poporul că "Hristos A Înviat!", preotul ce oficia slujba a considerat mai important să citească discursul Patriarhului – cel multiplicat şi transmis tuturor bisericilor – discurs care ne-a întărit, dacă mai era nevoie – conştiinţa faptului că în România, corupţia trebuie eradicată şi că în lume, în general, terorismul reprezintă o problemă ce trebuie rezolvată înainte să se mai întâmple şi alte nenorociri. Am plecat din piaţă cu un gust amar, fără să pot să-mi iau gândul de la primari, primării, ecrane uriaşe, slujbe televizate şi familii ce locuiesc în cavou.

Ieri am aflat că doar demolarea mausoleului din parcul Carol va costa 1,5 milioane de dolari. Şi azi, de la Viena, Horia mă întreabă dacă doresc să mă alătur unei mişcări care protestează împotriva ridicării catedralei mântuirii neamului pe locul unui mausoleu comunist. Eu ştiu că proiectul unei catedrale ortodoxe mai mari decât mitropolia actuală a fost pus pentru prima oară în discuţie la începutul secolului 20. Dar mă întreb...E de-ajuns o catedrală, fie ea şi uriaşă, pentru mântuirea acestui neam care vine la Înviere ca la concert şi consideră Paştele încă un prilej de a celebra cu mici şi bere trei zile libere date de stat? Să salvăm parcul Carol...Să încercăm să salvăm sufletele neamului ridicându-i Domnului 'naltă mânăstire...Balanţa asta nu-mi place...Aşa că iar zic: Draga Horia, o primărie din România a racordat la electricitate un cavou în care familia X locuieşte de mai bine de 7 ani...