Cercuri închise

Ceea ce domnul S. ura cu adevărat la doamna S. era teribila ei capacitate de a trece de la o stare la alta, ca şi cum s-ar fi aflat pe panta abrupt-descendentă din curba literei care-i definea. O clipă era acolo, calmă şi docilă ca o simfonie de Bach, în clipa următoare era sirena de poliţie care anunţa o crimă pe o stradă din Rio de Janeiro. În realitate, liniştea domnului S. era cea care declanşa în doamna S. cele mai nebănuite reacţii, care escaladau până la isteria unei femei nesatisfăcute. Ceea ce nu era cazul. Dar doamna S. nu se putea abţine. Odată, ajunse chiar să se transforme din doamna S. în doamna §. Ţipase atât de tare, încât îşi depărtase corzile vocale şi începu să audă un ecou ciudat, cu o gamă mai jos decât vocea ei, care repeta înjurăturile pe care i le adresa domnului S. Domnul S. încă îşi culegea aşchiile de unghii din barbă.
 
Ceea ce domnul B. aprecia la doamna S. era - ceea ce el numea igniţie interioară - nebunia doamnei S., deşi, dacă ea ar fi auzit asta, ar fi izbucnit în plâns. Domnul B. recunoştea că doamna S. poate fi catalogată drept nebună uneori, dar pretindea că nu există niciun strop de minciună în acea nebunie. Ce-i drept, domnul B. trecea de 60 de ani şi urma să publice o carte despre doamna S. Dar nici despre această carte, ea nu ştia nimic.

Ceea ce doamna S. aprecia la domnul M. era nobleţea cu care îşi ţinea degetele mereu drepte, doamna S. recunoscând că lucrul de care se îndrăgosteşte cel mai uşor sunt mâinile bărbaţilor, şi apoi personalitatea lor. Domnul M. avea neobişnuitul obicei de a-şi alinia toate falangele degetelor, în orice circumstanţă, chiar şi atunci când aluneca pe panta somnului. Mâinile domnului M. păreau că nu cunoscuseră niciodată umilinţa, munca sau încordarea, deşi erau lungi şi conturate ca nişte ramuri de mesteacăn. Doamna S. mai recunoscuse şi că visează la acele degete în unele ipostaze. Domnul M. nu o cunoştea pe doamna S., din păcate.

Ceea ce doamna L. iubea la domnul S. nici ea nu putea să-şi dea seama. Ar fi spus totul, dar ar fi sunat a poem ieftin. În realitate, chiar nu putea să-şi dea seama. Îi plăceau calmul lui şi uzul precis al raţiunii, ajutat de o înfloritoare capacitate logică a argumentării, dar îi mai plăceau şi barba lui pestriţă şi, într-un mod ciudat, burta lui de bere. Nu ştia exact dacă era de bere sau nu, dar îi plăcea la nebunie. Îşi imagina în fiecare seară cum ea îşi lasă capul să se odihnească pe burta domnului S., adormind în ritmul respiraţiilor lui. Domnul S. ura ca cineva să îl atingă când doarme, dar poate că ar fi făcut o concesie pentru doamna L., dacă doamna L. ar fi apucat cândva să-i mărturisească pasiunile ei. În orice caz, pasiunea ei dură trei ani. La finalul cărora, se hotărî să acţioneze.

Doamna S. tocmai primi o scrisoare, în ziua în care decise să se despartă de domnul S. Făcea obişnuitele ei crize matinale de isterie, când îşi aminti că are un plic în mână, pe care îl desfăcu şi îl citi, bulversată de reacţia relaxată a domnului S. la tumultul ei sufletesc. Brusc, se opri din ţipat şi începu să se ghemuiască în poziţie fetală pe covorul din bucătărie, acolo unde aveau loc certurile matinale. Nu scotea niciun cuvânt, ceea ce pe domnul S. îl speria îngrozitor. Îi luă scrisoarea din mână şi o citi. Doamna S. rămăsese letargică pe covor, murmurând doar "cineva mă iubeşte!". Scrisoarea era, de fapt, o invitaţie la lansarea de carte a domnului B.

Doamna L. a fost internată peste câteva zile pentru tentativă de suicid. Se pare că, de câţiva ani buni, colecţiona pastile, de toate culorile, mărimile, pentru şi împotriva tuturor bolilor şi afecţiunilor curente şi a unora pe care le au doar animalele. Pasiunea ei venea din copilărie, de pe vremea când mama ei ipohondră o îndopa cu tot felul de doctorii. Ea refuza să le ia, aşa că se prefăcea că le înghite şi le ascundea undeva, ajungând astfel să le colecţioneze. Nu se gândise niciodată, ce-i drept, că îi vor folosi la ceva. Dar în ziua aceea, se hotărâse să le ia pe toate, cu vodkă. Putea să moară sau putea să aibă o revelaţie. Una din două. Zăcea întinsă pe o bancă din faţa casei domnului S., când domnul S. a găsit-o şi a dus-o la spital. Avea un sacou destul de elegant, care-i punea în evidenţă burta, pe care îl îmbrăcase ca să dea bine la petrecerea de după lansarea de carte. Nu a mai ajuns acolo, însă, trebuind să stea toată noaptea la spital, să completeze fişe şi să dea declaraţii. Din cele două opţiuni pe care le avea doamna L., aceasta a decis că pastilele iau provocat doar o revelaţie. Domnul S. nu era chiar aşa de sexi.

Domnul M. îşi întindea degetele după un pahar cu whisky, când doamna S. intră în cafeneaua unde se ţinea petrecerea de lansare. Domnul M. era un mare fan al domnului B., cu toate că îl considera un boşorog libidinos. Domnul B. era beat şi dădea autografe într-o cameră din spatele cafenelei pe fesele cititoarelor fidele, sau cel puţin aşa umblau zvonurile, întrucât uşa de la acea cameră fusese încuiată de către însuşi domnul B. Doamna S. păşea emoţionată în acea încăpere, aşteptând să fie recunoscută drept muza principală a autorului. Nimeni, însă, nu o băga în seamă, decât, poate, pentru cracii ei lungi şi rochia verde. Doamna S. era singura care ştia că tot acel eveniment îi este datorat ei şi crizelor ei de isterie din timpul zilei şi personalităţii ei vectoriale şi centrifuge. Într-un cuvânt, nebuniei ei. Faptul că nimeni nu mai ştia asta, o indispunea teribil. Se hotărî să bea şi îşi comandă un gin tonic chiar lângă mâinile domnului M. Cu acest prilej, făcură cunoştinţă şi băură împreună toată noaptea.

Ceea ce domnul M. aprecia cu adevărat la doamna S. erau cracii ei lungi, care ieşeau uneori de sub aşternut şi pe care doamna S. şi-i ţinea întotdeauna sub fund când stătea pe scaun. Desigur, credea despre ea şi că nu ar strica să fie puţin mai calmă, uneori, dar spunea că o place aşa cum e, atât timp cât doamna S. continuă să îi facă manichiura zilnic.

Un comunicat de presă anunţă cum că muza domnului B. nu a fost, de fapt, doamna S. şi că prima declaraţie fusese făcută la presiunile acesteia. Cei doi avuseseră doar o relaţie fugară şi destul de violentă.