"La 14 ani o să bea o stacană de vodcă şi o să apară acasă împiedicându-se de beată, unde mai pui că e fată şi tu voiai să faci din ea o domnişoară respectabilă. În aceeaşi seară, cinci băieţi o să o sărute pătimaş pe buze, pe gât şi nu mai spunem unde, iar ea o să tacă şi o să-i placă. Dacă era băiat era cum mai era, putea să iasă în lume mândru, să-şi fâlfâie personalitatea, iar toţi ar fi făcut din el un membru onorabil al societăţii, dar aşa... Matematica n-o să-i placă, o să zică că-i plac ecuaţiile, dar minte de îngheaţă apele, şi ce om e ăla care nu ştie să numere?! În schimb o scrie poezii, vai, mi se strepezesc dinţii numai când pronunţ asta. Şi nu doar atât, o să meargă în faţa oamenilor creduli şi o să le recite... Dă-ne-o nouă. O ducem sus şi facem din ea un înger, o să cânte psalmi, iar psalmii nu au nicio treabă cu poe... sst."
Atunci am luat prima gură de aer în piept şi am ţipat, pentru că moaşa tocmai îmi dăduse o palmă la fund.
"Aaaah, auzi-o cum ţipă, creatura asta are ceva Luci... tor în ea, dacă înţelegi ce vreau să spun. Pe la trei ani o să meargă prin casă şi o să se joace, aşa cum fac copiii şi la un moment dat, când nici nu te aştepţi, o să începe să sâsâie, tu o să zici că aşa fac toţi copiii când învaţă să vorbească, dar ea o să şuiere, o să sâsâie, o să ssssssssshhhhsssst! ca un şarpe. Îţi spun, îl are pe Necur... n-am spus nimic. Dă-ne-o nouă, o să facem din ea o sfântă cum nu s-a mai văzut."
Atunci am ţipat a doua oară şi mai tare.
"Aaaaah, cum zbiară monstrul, şi când te gândeşti că e atât de mic şi devine atât de mare. La un moment dat, o să vrea să cucerească lumea, aşa vor toţi poeţii, şi tu o să fii mândră de ea şi o să zici - Du-te, fata mea! Schimbă tu universul cu materia ta stelară. - dar ea ştii ce va zice? Te va blestema pe tine şi pe strămoşii tăi pentru tot ce nu i-aţi putut da, pentru tot ce nu i-aţi putut spune, pentru tot ce nu a ajuns să fie ea, creatura! Cum să creşti aşa ceva?! Dă-ne-o nouă, îţi zic, pentru ultima oară, iart-o şi izbăveşte-te pe tine de acest copil! Amin."
Mama îi privea nedumerită pe amândoi.
"Dar de unde ştiţi voi toate astea? Mai bine... luaţi-mă pe mine. Un copil în plus nu strică pe pământ."
Atunci moaşa m-a pus în braţele mamei şi-am adormit. Când m-am trezit, doi îngeri mă legănau în braţe.
"Mama ta a plecat un pic, dar se întoarce."
"Când? Când se întoarce?"
"Eh, când se întoarce şi Celălalt..."
She was taken to heaven, by meluseena