poesis

ce e răbdarea pentru un îndrăgostit şi ce sunt banii în mâinile unui poet?
e ca şi cum ar avea buzunarele pline cu nisip şi rupte
nu-şi aminteşte bine pe ce i-a cheltuit
sau dacă şi-a plătit impozitele
 
un poet din vechime, pe care califul acelei vremi, auzind de starea lui săracă, l-a chemat să îi facă daruri, văzând fata care îi răcorea pe oaspeţi cu un evantai
a cerut-o pe ea în locul altor daruri bogate, pregătite
şi cum califul a încuviinţat, a plecat împreună cu fata în al nouălea cer
 
într-o noapte scriind poetul s-a simţit rău,
gândindu-se că sigur mâncase ceva ce nu-i priise, descoperi că nu a stat la masă în acea zi, nici cu o zi în urmă,
nu se-ndurase să-şi întrerupă strofele, băuse doar cafea
a căutat provizii şi a găsit un măr pe-un raft cu cărţi între volume de versuri ferfeniţite de atât citit
a început să îl mănânce cu tot cu sâmburi
şi cu un vierme tremurând de spaimă
când cele două şiruri de dinţi se repezeau să sfârtece pereţii fragezi ai unei lumi aşa poetice deşi mărunte
poetul zări viermele dar nu îşi dădu seama ce era
îl confundă cu o virgulă zvârcolindu-se plutind printre cuvinte zemoase putrede
cum virgula îl necăjise în ultimele versuri, o înghiţi cu poftă
 
înviorat se apucă să scrie
uitând de măr:
e drept că poezia ţine de foame