18.10.2013
Sunt cel mai trist poet din Europa.
ajuns să-mi vând poeziile -
o rublă douăzeci-şi-cinci de copeici pentru vers.
   Nu prea am multe şi totuşi,
simt că m-au dres.
Mă topesc de ruşine şi scârbă,
de parcă aş fi condamnat să îmi văd sentimentele
    prefăcându-mi-se în lingouri de grăsime de porc,
în timp ce consolidarea familiei
ar depinde direct
de numărul cât mai mare de rânduri
pe care ar trebui peste noapte
    din scăfârlia mea
să le storc.
Mai că-mi vine s-o şterg ca Céline
din casa lui socru-său,
spre o glorie sumbră, spre o altfel de muncă,
or câţi indivizi mai confundă şi azi poezia
    cu Banca Centrală şi chiar
c-o speluncă.
Mă adresez generaţiei mele,
cât şi celor ce n-au apucat deocamdată să prindă la seu;
din clipa aceasta (nu mai puţin importantă
ca pasul lui Armstrong pe lună)
toţi cu şanse egale de a hrăni cu colivă
clanul de vrăbii al istoriei literare,
departe de a fi puritani,
măcar pentru poemele despre mamă şi patrie
    vom refuza matrapazâcul
de bani.
 
(din vol. Subversiunea poetului revoltat, 2002)

(în perioada 1 octombrie 2013 - 28 februarie 2014, curatorul acestei rubrici este poetul Radu Vancu)

0 comentarii

Publicitate

Sus