Geana mea şi geana ta ating aceleaşi vise.
Albastrul meu cu căpruiul tău se sărută până în adâncuri.
Toate trebuie să aibă un înţeles, dar nimeni nu primeşte mură-n gură.
Fericirea nu-i o mură în gura nimănui, dar poate fi un cuvânt sau un zâmbet.
Sau un sărut...
Sau un strop de nepăsare.
Fericirea e pur şi simplu atunci când e.
Iar când nu e, tot e, numai că e ca întunericul, care înseamnă absenţa luminii. Dacă nu e aici, atunci e în altă parte. Dar pământul se roteşte şi noi ne rotim odată cu el. Aşa că indiferent dacă stăm sau ne mişcăm, fericirea tot va răsări dintr-o mare.
Să ne rupem de lume! Să ne facem o căbănuţă în nisip! Când bate vântul, stropi din tine mi se lipesc de ochelari. Aşa că îi dau jos şi mă arunc în tine ca să te văd mai bine. Sunt fericită.
(Ilustraţie: Ioana Pătraşcu)