Am încercat să cânt în casa mea:
Vecinii adormiseră abia.
Atunci mă tolănii şi eu în pat:
Îşi amintiră ei că n-au cântat.
Mă pregătii înfrigurat să beau
Era târziu, vecinii se-nchinau.
Pornii atunci să plâng ce-aveam de plâns :
Vecinii mei râdeau voioşi la prânz.
Cercai să spun soţiei că-s haini:
Soţia mea plecase la vecini.
Strigai atunci degrabă la copii:
Copiii mei săpau la ei în vii.
Vroiam să-i cert. Dar nu se mai putea:
Vecinii chefuiau în casa mea.
(în perioada 1 octombrie 2013 - 28 februarie 2014, curatorul acestei rubrici este poetul Radu Vancu)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate