Căi / Chemins / Caminos

Adăugare comentariu

• Iesirea din labirint

  DOROTHEEA VALDEMARE, 16.06.2014, 14:53

  
  O poezie ce vorbeste despre libertate, despre precaritatea si labilitatea inimii
  omenesti.Autorul insa nu generalizeaza, ar fi putut-o face lesne prin folosirea adjectivului pronominal posesiv la numarul plural (inima)noastra insa, clar si fara dubii isi asuma o panoplie bogata de slabiciuni, in fond omenesti, prin folosirea singularului(inima)mea.
  Nenumaratele usi deschise ne plimba printr-un adevarat labirint, ce incepe cu verticala oricarui suflet-biserica-ca mai apoi sa plonjeze in subsolurile existentei omenesti, bordelul si
  
  carciuma.Palatul, simbol al puterii, al reusitei omenesti al succesului pur lumesc, formeaza alaturi de teatru orizo
  ntala existentei.Locuri onorabile si onorante insa apartinand tot lumii trecatoare , efemere.
  Imaginea de la sfarsitul poeziei este sugestiva: orasul, cu cladirile sale uriase, deseneaze o strada ingusta ,un labirint prin care omul se poate rataci ca un Ulise prin nenumaratele ispite cu conditia ca labirintul exterior sa fie dublat de cel interor-este de fapt si tema poeziei.
  Lipsa de punctuatie da senzatia ca este spusa dintr-o rasuflare, printr-un singur efort expitator, ferind-o asfel intr-un mod inteligent de patetism, ne dezvaluie un eu poetic profund nemultumit de starea inimii sale pe care autorul si-o considera slaba si lipsita de discernamant.
  Este o poezie austera ,lipsita de rima, la o prima vedere poezia pare o confesiune, o constatare resemnata adumbrita de defetism.La o analiza mai atenta, descoperi o pozie tulburatoare prin sinceritate si curaj.Constituie o lectie de smerita luciditate si cunoastere a inimii ce inchide in ea, minusul si plusul infinit.,,
  
  

  răspundeţi la acest comentariu

  Adăugare răspuns comentariu

  
  
  
  
  

  Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.

Adăugare comentariu