Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Generaţia Polirom

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ioana Baetica / frondă, sex şi literatură într-o lume pudibondă


Editura Polirom

10.05.2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
"Eu dînd glas frazelor la microfonul lui şi el conferenţiind unui public inexistent în Aula Magna a vaginului meu... "

Ioana Baetica e o tînără scriitoare care a contrariat de la bun început lumea destul de pudibondă a literaturii române actuale. Deşi credeam că îndrăznelile scriitorilor aşa-zişi nouăzecişti, dintre care unii au şi ajuns directori de reviste deocheate, au mai relaxat viziunile păşuniste ale publicului nostru, totuşi proza pe care Ioana Baetica a publicat-o într-un număr al revistei Fracturi a înfierbîntat minţile multora. Şi nu neapărat în sensul estetic. La noi, a spune pe nume organelor genitale, a scrie deschis despre relaţii între persoane de acelaşi sex, a pune pe hîrtie senzaţii şi fapte despre care se vorbeşte în şoaptă chiar şi între adulţi constituie încă o mare îndrăzneală. Şi, dacă ne gîndim că o asemenea îndrăzneală vine din partea unei scriitoare, lucrurile (şi mai ales reacţiile) iau o amploare imaginabilă.

Probabil că cititorii de acum ai Ioanei Baetica se vor gîndi la acea pagină din Fracturi şi poate vor şi cumpăra cartea ei datorită acelei amintiri. Mare le va fi mirarea să descopere că Ioana chiar e o scriitoare adevărată şi chiar reuşeşte să scrie despre multe alte lucruri în afară de cele pe care ni le amintim de atunci. Deşi nici acelea nu lipsesc şi trebuie remarcat că scriitoarea are o uşurinţă fantastică în descrierea "lucrurilor ruşinoase", ba chiar trece dincolo de ele înspre un teritoriu periculos al perversiunilor celor mai contorsionate. Dacă vreţi să ajungeţi mai repede la acele pagini, căutaţi proza Fişă de înregistrare, care dă şi titlul volumului. Dar, atenţie, nu vă aşteptaţi la suavităţi şi asiguraţi-vă că aveţi stomacul tare. Pentru că Ioana Baetica nu scrie nicidecum sexy sau incitant, ci mai degrabă "hard", la limita vomitivului. Cititorii normali, care mai închiriază din cînd în cînd cîte o casetă porno pentru armonia familiei, nu se vor relaxa nicidecum citind despre cum personajul feminin mestecă bolul alimentar (la origine pîine cu margarină) al personajului masculin, nici despre cum femeia îndrăgostită îşi presară peste micul dejun părul pubian al celui pe care îl iubeşte în dimineaţa în care simte că se vor despărţi.

Nu e exclus ca această carte de proză să vă şi enerveze pe alocuri, fie prin excesul (cîteodată cam adolescentin) de "chestii tari" pe centimetru pătrat de hîrtie, fie prin parada (de asemenea adolescentină) de trimiteri culturale, fie prin unele proze (Omul care a terminat-o cu lumea) care seamănă cu exerciţiile literare din taberele de creaţie.

Dar Ioana Baetica nici nu-şi propune să fie o scriitoare care să vă lase liniştiţi, senini sau, Doamne fereşte, indiferenţi.

(Luminiţa Marcu şi Cristi Rogozanu)

****


Exagerînd, am putea spune că Ioana Baetica a devenit scriitor din comoditate. A auzit că e o meserie unde poţi să faci prostii şi lumea te iartă. În plus, ca alternativă la dorinţele copilăriei, îi mai rămînea o soluţie, pe cît de interesantă, pe atît de irealizabilă. "Cînd eram mică vroiam să mă fac pasăre", spune, fără nici o altă explicaţie. S-a născut la Turnu-Măgurele (judeţul Teleorman) în 1980, este profesoară, a absolvit Facultatea de Litere, secţia română- -engleză, la Universitatea Bucureşti şi urmează cursurile postuniversitare de masterat în Antropologie Culturală şi Dezvoltare Comunitară la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA).

Prima proză din volumul său de debut, Fişă de înregistrare, este o "enciclopedie a sexului în toate formele sale de manifestare", după cum o rezumă Liviu Antonesei. Prin ea, iată, Ioana Baetica vrea să-şi verifice, provocînd publicul şi criticii români, crezul, adică faptul că scriitorului i se pot ierta, într-adevăr, "prostiile".

Generaţia douămiistă

"Atuul principal pe care-l văd eu la literatura română de astăzi, cea tînără, cel puţin", spune Ioana Baetica, "e că nu mai vrea să mintă. Nu ştiu dacă aţi observat că se petrece ceva uimitor în generaţia douămiistă, aşa eclectică cum e ea. Se scrie proză realistă, de factură socială. Fix după formula realismului socialist în care autorul era forţat să scrie despre realitatea momentului, doar că acum autorul o face liber, fără cenzură. E o literatură care nu mai are în vedere esteticul. Sau prea puţin. Militează în mod direct şi liber împotriva convenţiilor de stil, prejudecăţilor tematice, împotriva conformismului de şcoală literară. De aceea nici nu se poate vorbi adecvat despre o generaţie. I-aş spune tendinţă generativă sau ceva de genul ăsta. Iar această literatură română tînără, cum spuneam, şi-a asumat funcţia pe care o avea în anii '50 literatura de atunci: funcţia de propagandă. Ştie că are o misiune cu mult mai importantă decît aceea de a delecta şi de a da de mîncare criticii. Arată cu degetul rahatul din România de astăzi, acuză pe faţă, strigă în gura mare adevărul".

Îndrăzneala autoarei - care adora Luceafărul lui Eminescu doar înainte de culcare şi numai dacă i-l recita mama - nu se opreşte, se pare, la felul de a scrie "ca într-un bazar oriental - sex normal, dar şi oral, pedofilie, spermatofagie, dar şi consumul inedit al părului pubian ş.a.m.d." (citat din textul prefaţatorului) -, ci se îndreaptă spre posibilul cititor fără false plecăciuni. "Punctul slab al literaturii române de astăzi e că nu are nişte cititori cu gust şi simţ al valorii. Fac pariu că, dacă pun pe o tarabă Fric-ul lui Agopian sau ceva de Ecovoiu şi Veronica se hotărăşte să moară a individului acela sinistru care se cheamă Paulo Coelho, cititorul român o să cumpere fără ezitare pe domnul Coelho. Eu m-am gîndit la următoarea strategie: să-l rugăm pe domnul Cărtărescu, de pildă, să publice viitoarea sa carte cu pseudonimul Paolo Coelo. Românul, neştiutor, o s-o cumpere, o s-o citească şi o să i se dezvolte uşor-uşor, pe nesimţite, neuronul..

"Cred în Zeul Iluziilor"

Aparenta agresivitate a Ioanei este trădată de amănuntele zilnice, de "oracol"., cum le mai spune. N-are cazier, cîntă la pian, se trezeşte tîrziu, îşi pierde timpul căutînd obiecte care parcă i se ascund voit, se tunde singur ă, ascultă Leonard Cohen şi tot felul de "muzici clasice", i-ar fi plăcut să se nască în alt secol, îşi cumpără haine de la second-hand pentru că e ecologistă şi reciclează, ştie multe lucruri despre stele şi planete - steaua preferată se numeşte Deneb şi face parte din constelaţia Lebăda -, fluturele preferat se numeşte amiral roşu şi face parte din specia Nymphalidelor, îi este frică de avion şi crede în Zeul Iluziilor. Mai mult, se îndrăgosteşte "greu de tot" şi nu-i plac tipii "cu cravată şi laptop". Dintre lucrurile care o deranjează alege "plozii de diplomaţi care iau burse de studiu în străinătate şi care ar trebui să înveţe tabla înmulţirii măcar pînă în 2010".

Ioanei Baetica i-ar fi plăcut să scrie multe cărţi dintre cele scrise deja, de la Rătăcirile elevului Torless de Robert Musil la Odă lui Walt Whitman de Garcia Lorca, Şotron al lui Cortazar pînă la Omul care-a căzut din graţiile mării de Yukio Mishima. "Şi, de ce nu, dacă mă gîndesc bine, aş mai fi scris şi Alchimistul lui Coelho, ca să-mi cumpăr apartament şi să-mi pun gresie şi termopane. Dar aş fi avut-o pe conştiinţă toată viaţa apoi".

Cartea mea, în 500 de semne

"Cuprinde patru nuvele şi un roman. Romanul l-am scris în vreo trei săptămîni. Nuvelele le-am scris pe o insulă unde era foarte frig şi multă ceaţă. Am prins şi mult peşte în perioada aia. Ca s-o scriu, a trebuit să-mi institui un exerciţiu de decantare poetică, l-am numit eu. Adică în fiecare dimineaţă, după ce mă spălam pe dinţi, scriam un poem. Abia apoi mă apucam de prozele mele. Asta ca să scap de metaforele care se strîngeau în mine. Altfel ar fi dat buzna în roman şi n-ar mai fi ieşit nimic. Le-am permis cîtorva totuşi să dea o raită prin carte. În tot timpul cît am scris romanul Pulsul lui Pan nu m-am visat pe mine în nici o noapte. Ceea ce a fost minunat".

Stilul meu e...

"...eclectic, instabil, fracturat, preţios şi argotic, atent la detaliu mai degrabă decît la tot, autoironic şi autoelogios, frust, fără scrupule, minunat. Cam alambicat pe alocuri, îmi dau seama..., dar o să mă fac eu mare şi-o să-l mai simplific".

Rafinament şi provocare literară

"O previn pe tînăra şi curajoasa autoare că nu va avea o viaţă uşoară în faţa publicului român cu această carte, mai mult, că şi critica de afiliere academică va strîmba pudică din nas. (...) Ea nu ne-a provocat de dragul provocării, ci ne-a provocat pentru a ne verifica şi selecta. Ne-a supus probei cu apa regală. Cine trece cu bine de acest prim text/test, cine nu este dizolvat de acid merge mai departe - ca în skinneriana instruire programată ! Iar cine merge mai departe are norocul să parcurgă o carte splendid construită, de un rafinament aproape desăvîrşit - aproape, pentru că mai supravieţuiesc unele asperităţi ale vîrstei, unele mici teribilisme, să le zic fracturiste, pe care oricum le prefer celor fripturiste ale vreunui Fănuş ori ale altuia !

În fapt, este vorba despre literatură, despre literatură pură şi simplă, de cea mai bună calitate, iar aceasta trece de genuri, curente şi scriituri. Dacă mai era nevoie, Ioana Baetica ne reaminte şte că vremea scriitorului auroral, cu aere de descălecător pe terenuri virgine, a trecut, că toate petele albe de artă au fost acoperite, că lucrăm cu toţii pe un teren lucrat deja de vreo două milenii şi jumătate, de cînd bătrînul Homer rătăcea din cetate în cetate". (Liviu Antonesei)


Ioana Baetica:

- A obţinut Diploma de Excelenţă pentru anul universitar 1999-2000 a Facultăţii de Litere, premiu oferit de Fundaţia Lions, şi a beneficiat de o bursă Erasmus/Socrates la Universitatea Roma 1 la Sapienza, Italia, urmînd cursuri de Culturi Occidentale, Semiotică, Antropologie, Bioetică, Retorică şi Naratologie, Limbi străine etc.
- A colaborarat, în 2002, cu postul de televiziune şi editura National Geographic pentru un program despre deconstrucţia "mitului" Dracula ca emblemă naţională - "Riddles of the Dead: Dracula Unearthed" - desfăşurat în Aref (Argeş), a frecventat cenaclul literar Euridice: lectură . Tatuaj (proză scurtă), şi, de asemenea, a fost moderator al cenaclului literar Litere 2000, Facultatea de Litere.
- Ioana Baetica cercetează în acest moment contextul sociocultural şi motivaţiile fenomenului emigrării masive a românilor după revoluţie
- A publicat proze, eseuri, recenzii de carte în România literară, Fracturi, Vatra, Deci (suplimentul Academiei Caţavencu), Ziua literară, New Internationalist (Oxford, Toronto), dar şi poezie şi proză scurtă pe site-urile LiterNet.ro şi în Antologia Noesis, nr. 2/2000

(Din catalogul Votaţi literatura tînără - Editura Polirom)


PS:
Citiţi un fragment din Fişă de înregistrare.
Citiţi o cronică a volumului Ioanei Baetica.
Votaţi literatura tînără şi pe Ioana Baetica pe situl Polirom şi cîştigaţi un pachet de cărţi.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer