Ioana Baetica e o tînără scriitoare care a contrariat de la bun început lumea destul de pudibondă a literaturii române actuale. Deși credeam că îndrăznelile scriitorilor așa-ziși nouăzeciști, dintre care unii au și ajuns directori de reviste deocheate, au mai relaxat viziunile pășuniste ale publicului nostru, totuși proza pe care Ioana Baetica a publicat-o într-un număr al revistei Fracturi a înfierbîntat mințile multora. Și nu neapărat în sensul estetic. La noi, a spune pe nume organelor genitale, a scrie deschis despre relații între persoane de același sex, a pune pe hîrtie senzații și fapte despre care se vorbește în șoaptă chiar și între adulți constituie încă o mare îndrăzneală. Și, dacă ne gîndim că o asemenea îndrăzneală vine din partea unei scriitoare, lucrurile (și mai ales reacțiile) iau o amploare imaginabilă.Probabil că cititorii de acum ai Ioanei Baetica se vor gîndi la acea pagină din Fracturi și poate vor și cumpăra cartea ei datorită acelei amintiri. Mare le va fi mirarea să descopere că Ioana chiar e o scriitoare adevărată și chiar reușește să scrie despre multe alte lucruri în afară de cele pe care ni le amintim de atunci. Deși nici acelea nu lipsesc și trebuie remarcat că scriitoarea are o ușurință fantastică în descrierea "lucrurilor rușinoase", ba chiar trece dincolo de ele înspre un teritoriu periculos al perversiunilor celor mai contorsionate. Dacă vreți să ajungeți mai repede la acele pagini, căutați proza Fișă de înregistrare, care dă și titlul volumului. Dar, atenție, nu vă așteptați la suavități și asigurați-vă că aveți stomacul tare. Pentru că Ioana Baetica nu scrie nicidecum sexy sau incitant, ci mai degrabă "hard", la limita vomitivului. Cititorii normali, care mai închiriază din cînd în cînd cîte o casetă porno pentru armonia familiei, nu se vor relaxa nicidecum citind despre cum personajul feminin mestecă bolul alimentar (la origine pîine cu margarină) al personajului masculin, nici despre cum femeia îndrăgostită își presară peste micul dejun părul pubian al celui pe care îl iubește în dimineața în care simte că se vor despărți.
Nu e exclus ca această carte de proză să vă și enerveze pe alocuri, fie prin excesul (cîteodată cam adolescentin) de "chestii tari" pe centimetru pătrat de hîrtie, fie prin parada (de asemenea adolescentină) de trimiteri culturale, fie prin unele proze (Omul care a terminat-o cu lumea) care seamănă cu exercițiile literare din taberele de creație.
Dar Ioana Baetica nici nu-și propune să fie o scriitoare care să vă lase liniștiți, senini sau, Doamne ferește, indiferenți.
(Luminița Marcu și Cristi Rogozanu)
****
Exagerînd, am putea spune că Ioana Baetica a devenit scriitor din comoditate. A auzit că e o meserie unde poți să faci prostii și lumea te iartă. În plus, ca alternativă la dorințele copilăriei, îi mai rămînea o soluție, pe cît de interesantă, pe atît de irealizabilă. "Cînd eram mică vroiam să mă fac pasăre", spune, fără nici o altă explicație. S-a născut la Turnu-Măgurele (județul Teleorman) în 1980, este profesoară, a absolvit Facultatea de Litere, secția română-engleză, la Universitatea București și urmează cursurile postuniversitare de masterat în Antropologie Culturală și Dezvoltare Comunitară la Facultatea de Științe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA).Prima proză din volumul său de debut, Fișă de înregistrare, este o "enciclopedie a sexului în toate formele sale de manifestare", după cum o rezumă Liviu Antonesei. Prin ea, iată, Ioana Baetica vrea să-și verifice, provocînd publicul și criticii români, crezul, adică faptul că scriitorului i se pot ierta, într-adevăr, "prostiile".
Generația douămiistă
"Atuul principal pe care-l văd eu la literatura română de astăzi, cea tînără, cel puțin", spune Ioana Baetica, "e că nu mai vrea să mintă. Nu știu dacă ați observat că se petrece ceva uimitor în generația douămiistă, așa eclectică cum e ea. Se scrie proză realistă, de factură socială. Fix după formula realismului socialist în care autorul era forțat să scrie despre realitatea momentului, doar că acum autorul o face liber, fără cenzură. E o literatură care nu mai are în vedere esteticul. Sau prea puțin. Militează în mod direct și liber împotriva convențiilor de stil, prejudecăților tematice, împotriva conformismului de școală literară. De aceea nici nu se poate vorbi adecvat despre o generație. I-aș spune tendință generativă sau ceva de genul ăsta. Iar această literatură română tînără, cum spuneam, și-a asumat funcția pe care o avea în anii '50 literatura de atunci: funcția de propagandă. Știe că are o misiune cu mult mai importantă decît aceea de a delecta și de a da de mîncare criticii. Arată cu degetul rahatul din România de astăzi, acuză pe față, strigă în gura mare adevărul".
Îndrăzneala autoarei - care adora Luceafărul lui Eminescu doar înainte de culcare și numai dacă i-l recita mama - nu se oprește, se pare, la felul de a scrie "ca într-un bazar oriental - sex normal, dar și oral, pedofilie, spermatofagie, dar și consumul inedit al părului pubian ș.a.m.d." (citat din textul prefațatorului) -, ci se îndreaptă spre posibilul cititor fără false plecăciuni. "Punctul slab al literaturii române de astăzi e că nu are niște cititori cu gust și simț al valorii. Fac pariu că, dacă pun pe o tarabă Fric-ul lui Agopian sau ceva de Ecovoiu și Veronica se hotărăște să moară a individului acela sinistru care se cheamă Paulo Coelho, cititorul român o să cumpere fără ezitare pe domnul Coelho. Eu m-am gîndit la următoarea strategie: să-l rugăm pe domnul Cărtărescu, de pildă, să publice viitoarea sa carte cu pseudonimul Paolo Coelo. Românul, neștiutor, o s-o cumpere, o s-o citească și o să i se dezvolte ușor-ușor, pe nesimțite, neuronul..
"Cred în Zeul Iluziilor"
Aparenta agresivitate a Ioanei este trădată de amănuntele zilnice, de "oracol"., cum le mai spune. N-are cazier, cîntă la pian, se trezește tîrziu, își pierde timpul căutînd obiecte care parcă i se ascund voit, se tunde singur ă, ascultă Leonard Cohen și tot felul de "muzici clasice", i-ar fi plăcut să se nască în alt secol, își cumpără haine de la second-hand pentru că e ecologistă și reciclează, știe multe lucruri despre stele și planete - steaua preferată se numește Deneb și face parte din constelația Lebăda -, fluturele preferat se numește amiral roșu și face parte din specia Nymphalidelor, îi este frică de avion și crede în Zeul Iluziilor. Mai mult, se îndrăgostește "greu de tot" și nu-i plac tipii "cu cravată și laptop". Dintre lucrurile care o deranjează alege "plozii de diplomați care iau burse de studiu în străinătate și care ar trebui să învețe tabla înmulțirii măcar pînă în 2010".
Ioanei Baetica i-ar fi plăcut să scrie multe cărți dintre cele scrise deja, de la Rătăcirile elevului Torless de Robert Musil la Odă lui Walt Whitman de Garcia Lorca, Șotron al lui Cortazar pînă la Omul care-a căzut din grațiile mării de Yukio Mishima. "Și, de ce nu, dacă mă gîndesc bine, aș mai fi scris și Alchimistul lui Coelho, ca să-mi cumpăr apartament și să-mi pun gresie și termopane. Dar aș fi avut-o pe conștiință toată viața apoi".
Cartea mea, în 500 de semne
"Cuprinde patru nuvele și un roman. Romanul l-am scris în vreo trei săptămîni. Nuvelele le-am scris pe o insulă unde era foarte frig și multă ceață. Am prins și mult pește în perioada aia. Ca s-o scriu, a trebuit să-mi institui un exercițiu de decantare poetică, l-am numit eu. Adică în fiecare dimineață, după ce mă spălam pe dinți, scriam un poem. Abia apoi mă apucam de prozele mele. Asta ca să scap de metaforele care se strîngeau în mine. Altfel ar fi dat buzna în roman și n-ar mai fi ieșit nimic. Le-am permis cîtorva totuși să dea o raită prin carte. În tot timpul cît am scris romanul Pulsul lui Pan nu m-am visat pe mine în nici o noapte. Ceea ce a fost minunat".
Stilul meu e...
"... eclectic, instabil, fracturat, prețios și argotic, atent la detaliu mai degrabă decît la tot, autoironic și autoelogios, frust, fără scrupule, minunat. Cam alambicat pe alocuri, îmi dau seama..., dar o să mă fac eu mare și-o să-l mai simplific".
Rafinament și provocare literară
"O previn pe tînăra și curajoasa autoare că nu va avea o viață ușoară în fața publicului român cu această carte, mai mult, că și critica de afiliere academică va strîmba pudică din nas. (...) Ea nu ne-a provocat de dragul provocării, ci ne-a provocat pentru a ne verifica și selecta. Ne-a supus probei cu apa regală. Cine trece cu bine de acest prim text/test, cine nu este dizolvat de acid merge mai departe - ca în skinneriana instruire programată! Iar cine merge mai departe are norocul să parcurgă o carte splendid construită, de un rafinament aproape desăvîrșit - aproape, pentru că mai supraviețuiesc unele asperități ale vîrstei, unele mici teribilisme, să le zic fracturiste, pe care oricum le prefer celor fripturiste ale vreunui Fănuș ori ale altuia!
În fapt, este vorba despre literatură, despre literatură pură și simplă, de cea mai bună calitate, iar aceasta trece de genuri, curente și scriituri. Dacă mai era nevoie, Ioana Baetica ne reaminte ște că vremea scriitorului auroral, cu aere de descălecător pe terenuri virgine, a trecut, că toate petele albe de artă au fost acoperite, că lucrăm cu toții pe un teren lucrat deja de vreo două milenii și jumătate, de cînd bătrînul Homer rătăcea din cetate în cetate". (Liviu Antonesei)
Ioana Baetica:
- A obținut Diploma de Excelență pentru anul universitar 1999-2000 a Facultății de Litere, premiu oferit de Fundația Lions, și a beneficiat de o bursă Erasmus/Socrates la Universitatea Roma 1 la Sapienza, Italia, urmînd cursuri de Culturi Occidentale, Semiotică, Antropologie, Bioetică, Retorică și Naratologie, Limbi străine etc.
- A colaborarat, în 2002, cu postul de televiziune și editura National Geographic pentru un program despre deconstrucția "mitului" Dracula ca emblemă națională - "Riddles of the Dead: Dracula Unearthed" - desfășurat în Aref (Argeș), a frecventat cenaclul literar Euridice: lectură. Tatuaj (proză scurtă), și, de asemenea, a fost moderator al cenaclului literar Litere 2000, Facultatea de Litere.
- Ioana Baetica cercetează în acest moment contextul sociocultural și motivațiile fenomenului emigrării masive a românilor după revoluție
- A publicat proze, eseuri, recenzii de carte în România literară, Fracturi, Vatra, Deci (suplimentul Academiei Cațavencu), Ziua literară, New Internationalist (Oxford, Toronto), dar și poezie și proză scurtă pe site-urile LiterNet.ro și în Antologia Noesis, nr. 2/2000
(Din catalogul Votați literatura tînără - Editura Polirom)
PS:
Citiți un fragment din Fișă de înregistrare.
Citiți o cronică a volumului Ioanei Baetica.
Votați literatura tînără și pe Ioana Baetica pe situl Polirom și cîștigați un pachet de cărți.