Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Generaţia Polirom

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

T.O. Bobe - clişee, cadavre şi compuneri despre vacanţa de vară


Editura Polirom

11.05.2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
"Vara este cel mai frumos anotimp. El este anotimpul fructelor şi al florilor."

Despre T.O. Bobe i-aţi auzit vorbind probabil pe unii oameni care îl iubesc mult prea mult, periculos de mult, pe Eminescu. I-aţi auzit probabil vorbindu-l "de rău". A colaborat la acel celebru număr din Dilema în care poetul naţional nu mai era privit ca un simplu chip pe o bancnotă de o mie sau ca o statuie nudă trîntită în centrul vreunui orăşel de provincie. Bobe semna un articol despre poezia lui Eminescu şi, fiind cel tînăr şi necunoscut din grup, şi-a luat cele mai aprige "chelfăneli" de la miliţiile spiritului românesc pur. Se poate apoi să-l fi întîlnit în excelentul volum colectiv Tablou de familie sau poate chiar i-aţi citit prima apariţie individuală: Bucla.

Cum mi-am petrecut vacanţa de vară este compunerea unui elev care se pregăteşte să treacă în gimnaziu. Totul începe bine. Adică textul şcolarului debutează cu acea celebră incantaţie a ciclului primar, "vara este cel mai frumos anotimp". Elevul nostru trece apoi gradat la o poveste halucinantă care se lasă şi cu ceva cadavre, şi cu ceva story poliţist. Mai mult nu spunem pentru că - ei bine, da ! - intriga contează ! Compunerea se încheie voios şi rotund cu "Ce Frumoasă a Fost Vacanţa de Vară !". T.O. Bobe manevrează perfect clişeele textelor şcolare obligatorii şi stîngăciile limbajului copilăriei. Micile detalii - care ne fac personajul extrem de simpatic la început - devin apoi tocmai elementele care indică anormalul. Încet-încet este distrusă seninătatea unei plictisitoare compuneri despre cum ţi-ai petrecut vacanţa. Bobe experimentează, dar fără să vrea să distrugă vreo tradiţie literară sau să epateze. Stilul compunerii de clasa a patra pur şi simplu ajută la construirea unei perspective cu totul inedite asupra anilor '90 în România. Simplul fapt că părinţii copilului-erou nu mai sînt el - inginer şi ea - medic (ci el - funcţionar la o firmă de asigurări, ea - redactor la o televiziune) schimbă complet pactul ficţional. În sfîrşit avem realităţile "imediate" şi extrem-contemporane transpuse în literatură. "Actualitatea" decorului nu e o condiţie în marea literatură şi în marea critică. Dar această pliere perfectă pe lumea românească postdecembristă este garanţia unei lecturi cu mari delicii. Nu ne-am mira dac-am vedea în curînd şi un film după această poveste pe care o aveţi acum la îndemînă.

(Luminiţa Marcu şi Cristi Rogozanu)

****


Cartea mea, în 500 de semne

"Luca are aproximativ 10 ani şi îşi petrece vacanţa de vară. În timp ce îşi petrece vacanţa de vară, Luca scrie compunerea liberă Cum mi-am petrecut vacanţa de vară. În compunerea liberă Cum mi-am petrecut vacanţa de vară, Luca scrie cum şi-a petrecut vacanţa de vară, cum scrie compunerea liberă Cum mi-am petrecut vacanţa de vară, precum şi alte lucruri petrecute sau nu în timpul vacanţei de vară."

Stilul meu e...

"...sau nu e. Rămîne de văzut."

"Aproape fiecare lucru mărunt mă face să o las baltă"

A fi considerat "tînăr scriitor" este un (dez)avantaj ?
N-am de unde să ştiu. Nu am fost considerat pînă acum un "scriitor bătrîn", pentru a face comparaţia de rigoare şi pentru a da un răspuns echilibrat, matur, înţelept, în deplină cunoştinţă de cauză. Avînd în vedere însă că publicul cititor este preponderent feminin, înclin să cred că este un avantaj.

Ce critic literar ai vrea să scrie despre cartea ta ?
Orice critic ce are suficient timp şi chef să o citească înainte de a scrie despre ea.

De ce vrei să te faci scriitor şi ce ai vrut să te faci cînd erai mic ?
Nu vreau să mă fac scriitor. Sînt deja. Cînd eram mic voiam să mă fac mare.

Scrii în timpul liber sau munceşti în timpul liber ?
În timpul liber citesc.

Ce te-ar convinge să renunţi la scris ?
Definitiv - cîştigarea subită a unei alte abilităţi însoţită de pierderea capacităţii de a scrie (poate prin amputarea ambelor mîini). Temporar - aproape fiecare lucru mărunt mă face să o las baltă.

Care sînt cărţile preferate din copilărie ?
Cărţile cu Apolodor, Corabia timpului, Călăreţul fără cap, Odiseea căpitanului Blood, Tartarin din Tarascon, Aventurile baronului Münchhausen, cărţile lui Jules Verne, schiţele şi teatrul lui Caragiale şi or mai fi şi altele.

Ce carte ai vrea să o fi scris tu ?
Următoarea mea carte. În felul acesta aş fi avut mai multă vreme pentru lenevit.

Ce atuuri şi ce puncte slabe crezi că are literatura română de astăzi ?
Principalul atu al literaturii române de azi mi se pare a fi ziua de mîine. Pentru literatura de azi, aceasta încă există. Principalul punct slab al literaturii române de azi cred că este acela al literaturii de ieri, de alaltăieri şi de săptămîna trecută. Respectiv, lipsa de profesionalism a majorităţii scriitorilor, care se bazează mai degrabă pe talent, inspiraţie, geniu şi alte inefabile, ignorînd cu candoare faptul că scrisul este o îndeletnicire ce presupune în primul rînd însuşirea unor cunoştinţe specifice de construcţie, a unor abilităţi de expresie, a unor legităţi textuale. Ei/ele se află într-o situaţie asemănătoare multor domnişoare care aspiră să devină "creatoare de modă", dar nu au habar despre cum se croieşte o mînecă, în ce fel se surfilează un tiv sau cîte feluri de coasere a unui nasture există.

Un alt punct slab mi se pare a fi supraevaluarea originalităţii, însoţită de o crasă lipsă de imaginaţie. Rezultatele sînt o serie de "exprimări ale sinelui", fie absconse în conţinut, fie monstruoase în formă, fie ambele.

Ultimul, dar, fireşte, nu cel de pe urmă punct slab cred că este ignorarea cititorului contemporan. Mulţi dintre scriitorii de azi îmi par mai degrabă atraşi de ideea poposirii numelui lor între copertele unei viitoare istorii a literaturii decît de vehicularea cărţilor pe care le scriu dinspre raftul librăriilor spre rucsăcelul onor. cititorului. Desigur, motivele pentru care scriu îi privesc numai pe ei. Întrebarea pe care, ca iubitor al codrului frate cu românul, mă simt îndreptăţit să o pun este: de ce publică ?

Cine ţi-a fost "maestru", dacă ai unul ?
Toţi autorii pe care i-am citit mi-au fost maeştri. Şi încă îmi sînt.

La ce emisiuni TV crezi că se uită cititorul tău ideal ?
Nu contează atît la ce se uită, cît felul în care se uită la ce se uită.

Pentru ce regizor ţi-ar plăcea să scrii un scenariu ?
A scrie un scenariu pentru un anumit regizor este echivalent cu a scrie o carte pentru un traducător anume. Îndeletnicirea regizorului este aceea de a transpune un text în alt limbaj (cel vizual), aşa cum îndeletnicirea traducătorului este de a transpune o carte într-o altă limbă. Prefer să scriu cărţi sau scenarii pentru cititori sau pentru spectatorii de cinema.

Amănunte care te definesc...
Prefer să fiu atent la amănuntele care îi definesc pe alţii. Nu de alta, dar mă tem de ce-aş putea descoperi la mine.


T.O. Bobe sau Teodor Dobrin

- T.O. Bobe (pseudonimul lui Teodor Dobrin) a absolvit în anul 1995 Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti, specializarea română-latină.
- A urmat un Master în teorie literară şi literatură comparată la Universitatea Bucureşti, cursuri de creative writing susţinute de Mircea Cărtărescu la Universitatea Media şi a participat la workshop-uri de creative writing organizate de Eureka Audiovisual (la Istanbul şi Bucureşti) şi la MediaPro Pictures, susţinut de John Vorhaus.
- S-a născut în 1969, locuieşte în Constanţa, iar pînă azi a mai publicat Tablou de familie (volum colectiv, Editura Leka-Brîncuş, Bucureşti, 1995), Bucla (poezie, Editura Univers, Bucureşti, 1999) şi Darul lui Moş Crăciun (carte pentru copii, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003).
- A beneficiat de burse la Academia de Artă, Berlin, în 2000, şi la Stuttgart, oferită de Fundaţia Akademie Schloss Solitude, în 2004. A scris scenarii de lungmetraj în colaborare cu Ana-Valentina Florescu (Morgan ReCollection - dramă/experimental, Getting together - comedie romantică, Strange attractors - dramă/supranatural), este co-scenarist pentru serialul documentar Istoria comunismului în România, un proiect MediaPro Pictures (12 episoade), şi scenarist al serialului În familie, distribuit de Prima TV, sub licenţa Freemantle Media.
- A colaborat la revistele Dilema, Interval, L.A.&I (suplimentul ziarului Cotidianul), Adevărul literar şi artistic, Luceafărul, Lumea veche, în perioada 1993-2000, şi a obţinut numeroase premii, dintre care amintim Premiul Eureka Tran Europe Script pentru Getting together şi Morgan ReCollection, Premiul naţional Mihai Eminescu - debut în poezie şi nominalizare pentru premiile ASPRO pentru Bucla, precum şi premiul pentru debut al revistei Tomis pentru Tablou de familie.


(Din catalogul Votaţi literatura tînără - Editura Polirom)


PS:
  Citiţi un fragment din Cum mi-am petrecut vacanţa de vară.
  Votaţi literatura tînără şi pe T.O. Bobe pe situl Polirom şi cîştigaţi un pachet de cărţi.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer