Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Generaţia Polirom

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Radu Pavel Gheo - călătoria adulţilor în lumea copiilor ironici


Editura Polirom

12.05.2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
"O lume atît de luminoasă şi de aiurită"

De numele lui Radu Pavel Gheo se va lega mult timp cartea despre ratarea emigrării în America. Dar Gheo este şi un foarte bun cunoscător şi practicant de SF. Din această zonă vine şi cartea lui de acum.

Mult după ce oamenii îl părăsiseră pentru colonii spaţiale mai primitoare, Pămîntul e vizitat de un android care chestionează un om, ultim supravieţuitor al lumii de demult, asupra unui aspect încă neelucidat: expediţia pe o planetă care avea condiţii asemănătoare cu acelea de pe Pămînt. Siguranţa şi profesionalismul androidului se lovesc de cea mai sentimentală poveste posibilă, iar interlocutorul său, Ronnie Peterschneitt, e un bătrîn de 80 de ani care-şi povesteşte tinereţea lui şi, în acelaşi timp, tinereţea planetei părăsite. Pentru că Fairia nu e, pînă la urmă, decît tot un fel de Pămînt, un pămînt ireal al basmelor din copilărie, un teritoriu unde se întîmplă toate lucrurile la care visăm.

Felul în care scriitorul reconverteşte motivele basmului într-o incredibilă poveste fantastică e unul cu totul remarcabil. Cartea lui se citeşte dintr-o suflare, aşa cum se citesc cărţile la vîrsta primelor lecturi. Bineînţeles că e şi un sîmbure de comic în felul în care prinţul extraterestru omoară balaurul cu trei capete la fel de extraterestru şi trebuie să o ia de soţie pe fiica de împărat extraterestră şi poate fi la fel de bine un strop de ironie la adresa lumilor prea închegate şi coerente pe care le căutăm aiurea. Personaje bune, centaurul cel demn, personaje rele, vrăjitoarea Vickyia, personaje nătînge, prinţul care dispreţuieşte scrierea şi terfeloagele vrăjitoreşti, un membru al echipajului care e transformat în broască ţestoasă, toate alcătuiesc o poveste de o ingeniozitate nebună şi totuşi o poveste cu tîlc. Pentru că, dincolo de tot arsenalul literaturii SF, dincolo de temele pe care împătimiţii genului le vor recunoaşte, povestea lui Gheo are sensuri mai adînci. Unul dintre ele ar putea fi acela al călătoriei adulţilor (echipajul navei eşuate pe Fairia) în lumea copiilor (planeta cu nume de zînă). Asta dacă vrem cu tot dinadinsul să găsim sensuri. Altfel, ne putem bucura în voie de o poveste scrisă admirabil de către un scriitor meşteşugit în ale literaturii de pe alte lumi.

(Costi Rogozanu şi Luminiţa Marcu)


****


Radu Pavel Gheo nu-i crede pe cei care spun că scriu în timpul liber. "Cine zice că scrisul nu-i muncă ori nu ştie ce-i aia, ori e un om fericit." Crede că a transpirat mai mult la scrisul unor pagini decît atunci cînd a lucrat ca recepţioner şi încărcător/descărcător de lăzi cu cărţi la Barnes & Noble, în State. "Serios. Scriitorul ca hipopotam transpirat e o comparaţie destul de realistă", precizează Gheo, avînd şi avantajul că are cu ce face comparaţia. A trăit în Statele Unite ale Americii un an de zile, fiind unul dintre cîştigătorii la "Loteria vizelor". "Nu m-am dus acolo ca scriitor. Într-o formă nu prea satisfăcătoare, ca scriitor aş fi putut continua să public în limba română. Se pot transmite cărţi întregi în ţară, despre articole nu mai vorbim."

Şi atunci, care să fi fost motivul întoarcerii lui Radu Pavel Gheo în România ? Un lucru foarte important a fost mîncarea. Dacă nu-ţi place mîncarea, rezişti cu greu. "Şi satisfacţia burţii e una dintre acele multe satisfacţii care îţi pot da o stare de confort. Mai e un aspect destul de delicat: practic, noi ne-am întors în Timişoara. E oraşul la care visam şi în care voiam să mă stabilesc de la 14 ani. Visul meu n-a fost să ajung în America, ci la Timişoara. Mi se pare nu cel mai frumos, dar cel mai mişto oraş din lume."

După publicarea cărţii Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a, un jurnal al experienţei americane, Gheo revine cu o poveste: Fairia - o lume îndepărtată. Crede că această ultimă carte a sa este şi cea mai bună. Şi, chiar de n-ar fi aşa, pentru nimic în lume - şi să nu uităm că lumea descrisă în ultima sa carte e una de basm - n-ar renunţa la scris. "Nici dacă lumea toată mi-ar spune că scriu cumplit de prost - chiar şi atunci tot aş bombarda editurile şi revistele cu texte. Uite aşa se nasc grafomanii", subliniază Radu Pavel Gheo.

Scrisul, ca tîmplăria

Atît doar că se dovedeşte destul de deranjat de ştampila de "tînăr scriitor". "Este, evident, un dezavantaj. La noi, tînăr e perceput ca fiind sinonim cu neexperimentat, de parcă scrisul s-ar învăţa, ca tîmplăria. Or, tîmplari proşti, dar cu experienţă de zeci de ani sînt cu grămada... Altfel, există şi unele avantaje, iar cel mai mare e, bineînţeles, că eşti tînăr."

Fie că îl vor decreta sau nu drept scriitor tînăr, certitudine sau speranţă, criticile îi sînt necesare. Şi-ar dori ca, în ciuda fracturilor dintre generaţiile de critici, în această privinţă împărţirea să fie democratică. "Mi-ar plăcea să scrie despre mine (de bine - asta se subînţelege) şi critici din generaţia consacrată înainte de 1989, şi din generaţia noastră, nouăzecistă, douămiistă sau cum i-om mai zice. Dacă ar fi să dau nişte nume amestecate, le-aş face cu ochiul cîtorva: Luminiţa Marcu, Daniel Cristea-Enache, Mircea Iorgulescu, C. Rogozanu, Cornel Ungureanu. Asta ca să păstrez ordinea alfabetică şi bine cunoscuta regulă ladies first. Dar recunosc că şi părerea criticilor nespecialişti, adică a cititorilor, mă interesează la fel de tare. Şi mi-ar plăcea să scrie şi ei... Graţie internetului, văd că se mai întîmplă."

Şi, cu toate că se întîmplă ca prin media electronice să afle cum văd cititorii textele sale, nu consideră internetul drept descoperirea secolului, deşi i se pare una importantă. Pentru Radu Pavel Gheo, descoperirea care ne-a marcat cel mai mult în ultimul secol pare să fie, nici mai mult, nici mai puţin, fetele. Şi, "dacă aş fi fost puţin mai deştept, aş mai fi descoperit o dată roata", spune.

Fairia îşi are un posibil început în primele cărţi citite de Gheo în copilărie. "Cea dintîi carte pe care îmi amintesc c-am citit-o singur era o culegere de Basme populare româneşti şi săseşti, cu nişte ilustraţii minunate, pe care am tot recitit-o pînă am făcut-o ferfeniţă. Acum, om serios, am căutat-o ani de zile prin anticariate şi, într-o zi, am regăsit-o. Au venit la rînd Urechiuşă zbîrlită de Gheorghe Nica (dar, spre norocul meu, exemplarul îl furasem dintr-o stivă de cărţi şi reviste aduse la şcoală de pionieri pentru planul la maculatură şi îi lipseau ultimele pagini, cu moartea căţelului - pînă în facultate, n-am aflat că Urechiuşă zbîrlită o zbîrcise), Jules Verne, ediţia cartonată, Caragiale, Eminescu, Dostoievski, Aitmatov, Cehov, sud-americanii la grămadă sau colecţia cu sute de povestiri ştiinţifico-fantastice. Toate ar putea oricînd să-şi asume paternitatea volumului de faţă."

Cartea mea, în 500 de semne

"O expediţie pe o planetă îndepărtată, Fairia, se transformă într-o aventură cu centauri, vrăjitoare, pitici şi apă vie. Totul devine nisip mişcător: Fairia seamănă cu Pămîntul, dar se dovedeşte a fi ca Pămîntul din mituri şi basme. Şi nici această iluzie nu ţine mult: băştinaşii, personaje de poveste, se comportă total aiurea şi ne-clasic. Făt-Frumos e un ins încuiat şi destul de penibil, vrăjitoarea cea rea e de fapt buuună (în toate sensurile), un cavaler care se repede la luptă vorbeşte "în oglindă", ca o bandă de magnetofon pusă invers. E ca o poveste în vis, lucruri care-ţi par familiare, dar imediat fentează logica. Din tot ce-am scris, e cartea mea preferată."

Stilul meu e...

"...stilul meu. Habar n-am cum e. Povestesc, prind cititorul în plasă, dacă se poate... Ca să fac asta, aş încerca orice. Ăsta-i stilul meu."

Et in Fairia ego !

"Povestea lui Gheo e o poveste pentru copii. Ca tine. Ca mine. Ca Brâncuşi. Iată, mă redescopăr pregătit să mă mir. Să fiu răpit. Precum în după-amiezele de la Ilva, cînd tata mă chema, tot mai răstit, să-l ajut la treaba lui de tîmplar, iar eu nu mă dezlipeam de Mowgli, de Baloo, de Bagheera. Sau de promisiunile călătoriilor extraordinare, ba în balon, ba spre centrul Pămîntului, ba de la Pămînt la Lună, ba în echipajul lui Dick Sand. (...) Limba "întoarsă" a unui personaj din Fairia lui Radu Pavel Gheo m-a dus, nu ştiu de ce, cu gîndul la "cuvintele dezgheţate" auzite de Pantagruel după ce părăsise Insula Papatiflilor. Dar şi la strigătul "Tekeli-li ! ", scos de oameni şi păsări în inegalabilul final albedo al aventurilor lui Gordon Pym. După cum călătoria siderală a Skylark-ului m-a îndemnat să alcătuiesc un altfel de catalog al corăbiilor, în care arca biblică şi corabia lui Ulise străbat aceleaşi mări nesfîrşite din mintea noastră ca şi velierul beat ori corabia lui Sebastian, baleniera "Pequod" a căpitanului Ahab ori flotila sublim păcălită a lui Cristofor Columb, "Speranţa" lui Anton Lupan şi mereu călătoarele "Voyagers", ca să nu mai vorbesc de "Enterprise" - ultima, deocamdată, arcă a imaginarului. (...) Fairia îmi redă memoria lecturii fericite. Printre personaje de basm - unele înduioşător de simpluţe, ca în B.D.-uri - şi peripeţii "care mai de care", iată-mă regăsind o greu definibilă stare de graţie. Ca şi atunci cînd am citit Micul Prinţ ? Sau Povestea fără sfîrşit ? Sau, într-un fel, Un yankeu la curtea regelui Arthur ? Gheo - cu siguranţă, el însuşi un om de mare puritate şi candoare - se joacă atît de convins de-a povestea, încît aceasta capătă aura poetică a gratuităţii înşelătoare." (O. Nimigean)


Radu Pavel Gheo sau Pavel Gheorghiţă Radu

- Radu Pavel Gheo (născut la Oraviţa în 1969) a pendulat şapte ani între Iaşi şi Timişoara şi, după un an petrecut în Statele Unite ale Americii, în 2002 s-a reîntors în Timişoara.
- Este, în prezent, redactor şi traducător la Editura Polirom, a fost redactor-colaborator la Radio Iaşi şi la revistele Timpul (Iaşi), Ficţiuni (Satu Mare), Helion (Timişoara). Publică proză scurtă, eseuri, critică şi traduceri în diverse publicaţii, printre care: Timpul, Dilema, Orizont, ArtPanorama, România literară, Observator cultural, Lettre Internationale, Amphion, Korunk, Wienzeile (Viena) etc.
- A debutat în antologia bilingvă de proză science fiction Nemira ’94, iar în volum cu Valea Cerului Senin (proză scurtă), Editura Athena, Bucureşti, 1997.
- La întoarcerea din Statele Unite, unde a plecat ca urmare a cîştigării unui loc la faimoasa "Loterie a vizelor" şi a stat un an, publică la Editura Polirom volumul Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a (2003), rezultatul experienţei sale americane. Recent, tot la Polirom, i-a apărut volumul Românii e deştepţi (2004).
- Este prezent în alte cîteva antologii de proză şi eseistică: Cazul Eminescu. Polemici, atitudini, reacţii din presa anului 1998, Editura Paralela 45, 1999; România S.F. 2001, Editura ProLogos, Bucureşti, 2001; oZone Friendly. Iaşi.
Reconfigurări literare
, Editura T, Iaşi, 2002.
- Dintre traducerile sale vom aminti doar Yuri Stoyanov, Tradiţia ascunsă a Europei, Editura Polirom, 1999, Leo Strauss, Cetatea şi omul, Editura Polirom, 2000, Max Weinreich, "Universităţile" lui Hitler, Editura Polirom, 2000, şi David Lodge, Muzeul Britanic s-a dărîmat !, Editura Polirom, 2002.
- Dintre premiile obţinute de autor: Premiul Editurii Athena şi al revistei Orizont pentru debut în volum (1996); Premiul "Nautilus" pentru povestire, acordat de Editura Nemira (Bucureşti, 1993); Marele Premiu la Zilele "Victor Papilian" (Cluj, 1994) şi la Zilele "Vladimir Colin" (Reşiţa, 1995); Premiul Almanahului Academia Caţavencu (2000); Premiul revistei Sfera politicii pentru cea mai bună traducere a unei lucrări de ştiinţă politică (2000).

(Din catalogul Votaţi literatura tînără - Editura Polirom)


PS:
  Citiţi un fragment din Fairia - o lume îndepărtată.
  Citiţi o cronică a volumului lui Radu Pavel Gheo.
  Votaţi literatura tînără şi pe Radu Pavel Gheo pe situl Polirom şi cîştigaţi un pachet de cărţi.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer