Băi, eu nu-nţeleg o treabă... De ce oamenii nu se mulţumesc niciodată cu ceea ce au? Sau alta: îşi doresc îngrozitor de tare un lucru, iar apoi, după ce îl obţin, nu mai prezintă niciun fel de interes pentru ei.
Mă amuză teribil faptul că ei au chestia aia cu "Carpe Diem", de-şi fac tricouri, căni şi-şi lipesc stickere pe maşină. Mai au şi cu "Keep Calm" sau "Shit Happens" (am văzut în Forrest Gump o poveste destul de interesantă despre asta). Mai nou, ăştia de au pagini de Facebook (la modă) şi aparate scumpe (la modă), fac poze la copaci (la modă?), le editează într-un program (la modă), pun un scris peste (tot un text de genul ăsta, moralizator, cică), le distribuie sub numele de X-lescu Photography şi îi iubeşte toată lumea, nene... Acum, că stau să mă gândesc, nu mă opreşte absolut nimic să mă apuc de fotografie. Este o artă frumoasă, nu? E o modalitate de expresie. Dacă pot să o facă până şi copacii, eu de nu aş putea? Am nevoie de ceva care să mă ridice în ochii lumii. "Marţi Photography". Destul de tare.
Mă rog, revenind la textele astea, pune-le pe toate la un loc şi mă ai pe mine. Se spune că am trei ceasuri rele. Eu habar n-aveam că se crede aşa ceva despre mine, până în urmă cu ceva timp. Din câte am înţeles, e ceva ce ţine de astrologie dar, pe cuvântul meu, nu am avut nicio treabă cu Marte, niciodată! Totuşi, într-un fel sau altul, el îmi pune beţe-n roate. Poate că mă iubeşte în secret. M-am gândit şi la asta. E genul ăla de iubire ne-mplinită, iar el se răzbună pentru că nu împărtăşim sentimentele. Dar, dragule, fără supărare, dar nu am timp de relaţii acum. Uite, am o treabă foarte importantă de făcut săptămânal şi am în plan să îmi construiesc o carieră în fotografie. Nu e deloc uşor. Sper din suflet să poţi înţelege.
Mi-am făcut puţină ordine prin gânduri de când am aflat de ceasurile rele şi mi-am dat seama că lucrurile se leagă. Hai să zicem că e "Carpe Diem" de dimineaţă, când îmi beau cafeaua şi am impresia că ziua ce urmează cu mine-n frunte are sa fie cât de cât bună. Urmează apoi "Keep Calm" la prânz, când lucrurile încep să o ia razna, se creează blocaje în trafic, elevii varsă mâncare pe ei la cantină, bucătăresele se opăresc la degete şi aşa mai departe. E ora de vârf a înjurăturilor ce-mi conţin numele, iar eu ascult mereu pe toată lumea, indiferent de ce spun, pentru că aşa e frumos. Seara se încheie cu "Shit Happens", când îmi dau seama că lucrurile stau destul de nasol.
Mai este o superstiţie legată de mine şi de faptul că am 13 nume, iar cei mai leneşi dintre oameni au ales să bage o scuză nepotrivită în momentul în care mă nimeresc într-o zi de 13 a lunii. Zău aşa, Dolores Fernanda Pepita Manuela Maria Guadalupe Soledad Francesca Julia Stephania Magdalena Cristobalda Marţi nu e chiar aşa de greu de pronunţat dacă-ţi faci puţin curaj. Dar nu, ei ies cu piciorul drept din casă şi speră să nu se împiedice pe stradă aşa cum li se împleticeşte limba-n gură atunci când încearcă să-mi pronunţe numele. Hai să fim serioşi, nici măcar tu nu ai citit tot. Ah, mi-am adus aminte de încă un text: "Too long, didn't read". Presupun că se potriveşte...
Vin imediat după Luni, ea face pe-a sfânta şi se dă în spectacol pentru a primi atenţie, iar eu rămân pe lângă. Ei bine, dragii mei, eu nu am de gând să-mi înscenez sinuciderea pentru a vă capta atenţia. Nu. Eu voi face ceva productiv şi benefic pentru trup şi suflet. Voi atrage atenţia în alt mod. O voi face prin artă. Oh, trebuie să mă gândesc ce nume aleg pentru pagina mea oficială. Dacă aleg Marţi, va fi prea evident. Cred că voi rămâne la Cristobalda. E destul de misterios. Iar pagina trebuie să aibă cel puţin trei termeni. "Cristobalda Photography Official Fan Page"! E perfect.
Marţi 13, ce prostie... Le voi scoate eu fumurile din cap. Habar nu au despre ce vorbesc, nu au stat niciodată să mă cunoască, să se gândească la faptul că nu am nicio vină cu privire la ghinionul lor şi că totul ţine de autosugestie. Problema asta nu mai ţine de mine, dar e de datoria mea să încerc sa schimb lucrurile. Nu ca alţii... Unii chiar au noroc, ştii? Nu e prea corect.
Dumnezeule! Nu îi suport pe cei care se plâng încontinuu şi nu fac nimic. Oamenii ăştia au un stil aparte de a se plânge din orice. Au impresia că toate relele se întâmplă din cauza mea. E drept, lumea mă apreciază puţin mai mult decât pe Luni, dar dacă se nimereşte să pic într-o zi de 13, s-a dus cu fericirea. Culmea e că eu nu fac nimic rău. Eu doar exist şi fac tot posibilul să coexist, dar singurele momente de bucurie şi calm sunt atunci când cineva îşi ia liber de ziua mea sau stă în casă. Exact ce spuneam! Abia aşteaptă să treacă ziua de Luni, că e îngrozitoare, că e la început de săptămână... Eu sunt aici şi îi aştept cu sufletul la gură, gata să le ofer tot ce îşi doresc, iar ei... Pur şi simplu mă evită. Eventual, dacă rămân în casă, stau în pat, pentru a fi siguri că sunt în afara oricărui pericol. Dar se întâmplă ceva şi au impresia că nebunia îi urmăreşte şi în vis. Ce fac apoi? Intră pe Facebook şi pierd timpul, aşteptând să trec pe lângă ei fără să las vreo urmă. Ei bine, vor avea o surpriză, pentru că îi voi invita să îmi aprecieze pagina. Poate că aşa mă vor înţelege şi pe mine şi vor sta o secundă să privească în sufletul meu.
Am observat că în ultima vreme familiile din America Latină (şi nu numai) evită să îşi boteze copiii cu unul din numele mele, crezând că dacă o vor face îi va urmări ghinionul toată viaţa. Dar după ce vor vedea ceea ce am de gând să fac, cu toţii mă vor îndrăgi şi vor dori să mă urmeze. Mă vor aştepta în fiecare săptămână, vor reprograma calendarele, pentru a pica în fiecare lună pe data de 13. Cu toţii se vor trezi dimineaţa, spunându-şi că este o zi minunată pentru a privi o fotografie realizată de Dolores Fernanda Pepita Manuela Maria Guadalupe Soledad Francesca Julia Stephania Magdalena Cristobalda Marţi. Îmi vor rosti tot numele, cu zâmbetul pe buze. Mă vor propune ca prima zi din săptămână, voi fi chemată la conferinţe de presă:
"Domnişoară Marţi, cât vă este de greu să îmbinaţi cariera cu munca? Ce v-a determinat să vă apucaţi de această artă nobilă? Credeţi că fotografia va ajunge cea mai apreciată artă din lume?"
"Da, da, da..." Aşa voi răspunde. Mulţimea va fi în delir şi îmi va scanda numele. Va fi tot ce mi-am dorit vreodată. Da! Nimic din lume nu mă poate opri!
...
Mesaj eliberat la data de marţi, 13:
Ne pare rău, dar pagina dumneavoastră nu poate fi creată, din cauza căderii serverelor. Ne cerem scuze şi vă rugăm să reveniţi mâine, după ce trecem de ziua aceasta aducătoare de ghinion.
Echipa Facebook