De ce mă consider ieşit din comun de proastă

Pentru că tocmai m-am întors de la magazin cu o erecţie uriaşă pentru unul care arăta ca un neo-nazi. Mergeam dezorientată printre cutiile frigorifice întrebându-mă de ce am venit la magazin când am observat că mă fixa unul, o namilă. Era însoţit de alţi trei bărbaţi tineri în haine de muncitori pe şantier şi o vreme mi-am făcut de lucru cu tot felul de prostii căutând să fiu în spatele lui ca să îi admir curul. Cu fetişul meu pentru bărbaţi înalţi, tineri, blonzi cu ochi albaştri, nu ştiu unde o să ajung. Nu, cu fetişul meu pentru bărbaţi simpli, tineri, blonzi cu ochi verzi sau albaştri. Deşi nici până acum n-am ajuns nicăieri. Simt o profundă dezaprobare pentru bărbaţii pretenţioşi. Zic mereu: doar dacă ai un super-creier ocupă-te de chestii intelectuale, dacă nu, lasă-i pe alţii. Nimic nu mă poate face să-mi dau ochii peste cap cu o mai mare viteză decât asta. Pentru că ştiu din proprie experienţă cât de plin de defecte şi greşeli este acest drum. Aşa că mai bine ţine-te modest. Lucrează-ţi corpul la sală, pentru că inteligenţa-i relativă, depinde lângă cine ai ghinionul să te aşezi. Dacă aş înşira toate prostiile în care am crezut eu de-a lungul timpului, mi-aş pierde vremea degeaba. Zic mereu: doar dacă ai un super-creier apucă-te de budism, că altfel transformi budismul în ceva de tot râsul. Doar dacă ai un creier remarcabil şi performant ocupă-te de gândit, altfel lasă-i pe alţii. Ocupă-te doar de chestiile pe care le poţi înţelege. Decât să faci pe intelectualul, mai bine dă cu sapa. E mai cinstit şi eşti mai apreciat. Nu-ţi mai da cu părerea despre nimic. Ţine-te pentru tine, dă-ţi seama că eşti prost. Şi chiar dacă ai fi deştept, nu contează ce crezi tu. Iar femei să te placă, se găsesc oricum. Ba unele au fetiş pentru băieţi simpli. Există femei proaste cărora le place să te privească de parcă ai fi un experiment de laborator dacă eşti frumos. Le plac lor experimentele de laborator. Nu vă băgaţi în maşinăria socială să vă pierdeţi pe acolo. Indiferent ce spun unii sau alţii că e cool sau ar trebui să faci, cel mai cinstit este să îţi fii ţie însuţi fidel. Dacă-ţi zice cineva să citeşti Irvin Yalom, cacă-te pe el dacă aşa îţi vine. Dă cu sapa şi vezi-ţi de viaţa ta fără să mai încerci să pari intelectual pe feisbuc. Pericolul nu vine de la manele. Nu ştiu ce are toată lumea cu manelele. Ci de la pseudo-intelectualii care transformă lucruri importante în ceva de tot râsul. De la cei care le ştiu pe toate, de la cei care se cred deştepţi. Pe care lumea îi lasă să delireze şi îi aplaudă, cu cât ceva e mai sucit şi mai dement are mai mulţi adepţi, atrage mai mult atenţia. Nu, dacă ai absolvit un liceu, nu eşti cult. Nici măcar dacă ai absolvit o facultate asta nu te face intelectual. Doar îţi dă motive să te umfli în pene degeaba.

Eu mă consider ieşit din comun de proastă pentru că nu mă interesează nimic din ce îi interesează pe ceilalţi. Nu mă interesează părerea altora, nu mă interesează ce gândesc ei despre mine sau lume, înregistrez părerile lor ca pe ceva abstract, care nu mă priveşte pe mine în nici un fel. Nu îmi pasă cum arăt sau cum nu arăt, şi nu înţeleg de ce ar interesa pe altcineva. Mă uimeşte mereu curiozitatea faţă de aspectul meu fizic. Dacă nu ne aflăm pe un site de dating, nu înţeleg la ce foloseşte. Dar pe de altă parte mă interesează bărbaţii foarte înalţi, blonzi cu ochi albaştri, iar asta denotă prostie. Mă interesează, sunt şoarecii mei personali de laborator, cauzatori de erecţii. Îmi place să mă uit, dar nu să fac. Sunt un voyeur, care-i femininul de la asta? Nu sunt interesată de sex, de bani până de curând aproape deloc, nu mă interesează de fapt nimic ce-ar trebui să-mi suscite interesul. M-a interesat foarte multă vreme doar părerea unui bărbat urât cu spume şi nici măcar ieşit din comun de deştept, care mi-a scris de curând că trece pe partea cealaltă când mă întâlneşte pe stradă. Fapt pentru care doresc să angajez un criminal profesionist care să-l împuşte, apoi să-l îngroape în cocaină, nu stai, cântecul zice că să-l îngroape de viu în crystal meth, hai să rămânem la asta. Încă fac spume de furie şi indignare, ceea ce denotă prostie. Mă consider ieşit din comun de proastă. Am dovezi că dă rateuri mari de tot creierul meu şi pot să le pun la dispoziţia oricărui interesat. Dacă vrea să scrie careva o biografie despre Simona Cratel, să vină la mine, să-i zic eu că e un prost. M-am păcălit în tot acest timp. Mă consider ieşit din comun de proastă pentru că am crezut la un moment dat în Dumnezeu, pentru că am fost budistă, ori pentru că nu mi-a păsat niciodată de bani, de unde vin, unde se duc, iar de când am copil şi am înţeles că există persoane care depind de mine şi pentru care sunt responsabilă, am înţeles valoarea banilor. Mă consider ieşit din comun de proastă pentru că mi-a păsat de cine nu trebuia, şi că la ce bărbaţi am iubit eu, puteam fi la fel de bine cocoşată şi şchioapă. Şi legumă. Puteam să îmi petrec toată viaţa într-o gaură întunecată şi să nici nu învăţ să vorbesc. Cu atât mai puţin să citesc şi să scriu. Sunt proastă că nu am făcut nimic folositor cu ce am avut. Pentru că nu mi-a păsat. Nu a prezentat nici un interes pentru mine. Că nu am mers la o facultate care să-mi ofere posibilitatea unei slujbe de care să fie nevoie şi care să aducă un venit din care să pot trăi independent. Pentru că mi-am dat seama prea târziu că independenţa e cel mai important lucru pentru mine. Sunt proastă pentru că şi căţeaua mea mă foloseşte. Sunt slujnica unei căţele.

Mă consider ieşit din comun de proastă pentru că am fost iarăşi turistă în oraşul natal, ba m-am dus cu bucurie. Totul îmi era străin. Am deschis televizorul şi am dat de pe un post pe altul. Bolnavi psihici care ar fi trebuit internaţi şi trataţi delirau liberi, inculţi care îşi dădeau părerea despre absolut orice, curve boite şi despuiate, oameni falşi, disperaţi după audienţă, iar restul, scrântiţi întru Domnu'. Acest joc de forţe care încearcă să se echilibreze una pe alta, dar de fapt nu se ajunge nicăieri. E doar un joc. Excesul unora contra excesului celorlalţi. Aşa că m-am uitat la National Geographic.

Sunt proastă pentru că îmi pierd timp ireversibil al vieţii mele, cum ar fi acest moment, scriind.

PS: Vreau să-i zic taximetristului de la Meridian care mi-a furat în noaptea de 17 aprilie 2014 aparatul foto pentru că şi-a dat seama că sunt ameţită de la băutură şi oboseală, că îl rog să îmi dea măcar înapoi pozele; şi îi mai transmit că ştiu că sunt proastă.