Whaddayasay

Extrase din raportul de cercetare disciplinară scris la solicitarea şefului ierarhic (C.L, director interimar adjunct al iSoftware SA) de către R.T., consultant pe probleme de resurse umane, în urma efectuării unei anchete cu privire la acuzaţiile de comportament neprofesional aduse lui A.A., director marketing şi comunicaţii la aceeaşi companie.

Grupul de angajaţi ce urma să reprezinte compania noastră la Forumul Internaţional SAAS din San Francisco, S.U.A, a convenit să se reunească luni dimineaţă, ora 7:10, în faţa sediului iSoftware SA din Piaţa Romană, urmând să se deplaseze la Aeroportul Otopeni cu un autobuz închiriat în acest scop. Cei opt participanţi s-au prezentat la timp, cu excepţia dlui A.A., care a ajuns la faţa locului cu o întârziere de mai mult de nouăzeci de minute, respectiv la ora 8:47. Grupul a reuşit să ajungă la aeroport cu câteva minute înainte de îmbarcare. Pe parcursul călătoriei cu autobuzul dl. A.A. a adormit cu capul rezemat de geam. Dna. C.T., consultant dezvoltare software, ne-a precizat ulterior că dl. A.A. a sforăit pe tronsonul dintre Piaţa Victoriei şi destinaţie, fapt care i-a determinat pe colegi să schimbe priviri stânjenite şi chiar unele comentarii hilare cu referire la felul în care acesta şi-ar fi petrecut noaptea de dinainte.

În timpul escalei din Amsterdam dl. A.A. s-a desprins de grup fără să anunţe, făcându-şi apariţia o jumătate de oră mai târziu. Dl. P.D. ne-a mărturisit convingerea personală că dl. A.A. era în stare avansată de ebrietate, în timp ce dna. C.T. n-a putut confirma decât că abilităţile motorii şi de comunicare ale respectivului erau evident afectate, fără a putea preciza motivele acestor manifestări bizare. La întoarcere dl. A.A. le-a comunicat celor de faţă că femeia de serviciu din toaleta aeroportului e "retardată". În discuţii purtate până la momentul îmbarcării, dl. A.A. le-a vorbit dnei O.O. şi dnei C.T. despre greutăţile întâmpinate în relaţiile profesionale cu dna. F.T., director resurse umane al companiei, pe care a numit-o "piţipoancă ieftină". Cu părere de rău, cele două colege au recunoscut că la momentul respectiv s-au arătat amuzate de această remarcă, motivând că n-au ştiut cum să reacţioneze şi au considerat întreaga conversaţie drept o glumă scăpată de sub control.

Din coroborarea informaţiilor oferite de colegi am putut stabili că dl. A.A. s-a retras în toaleta avionului cu o frecvenţă de cca. treizeci de minute. Potrivit dlui S.P., care a ocupat locul din imediata sa vecinătate, dl. A.A. a făcut unele observaţii cu privire la activitatea pe care o desfăşoară în cadrul companiei, afirmând că joacă un rol decisiv în stabilirea strategiei de dezvoltare şi eficientizare continuă. În acest context, el a spus că directorul adjunct, dl. C.L., este incapabil să-şi asume răspunderile de serviciu, motiv pentru care el, A.A., este nevoit să preia sarcini care nu sunt incluse în fişa postului. Dl. S.P. s-a arătat contrariat când dl. A.A. l-a caracterizat pe directorul adjunct drept un "imbecil notoriu" şi i-a cerut acestuia să-şi explice poziţia. Surescitat, dl. A.A. a spus că nu se simte obligat să motiveze ceea ce e evident cu ochiul liber, şi anume că dl. C.L. ar avea nu numai înfăţişarea dar şi inteligenţa emoţională caracteristice unei broaşte râioase. Dl. S.P. i-a cerut să vorbească pe un ton scăzut, moment în care dl. A.A. şi-a îndreptat ostilitatea asupra sa, numindu-l "lingău" şi "căcănar fricos". Cei doi nu şi-au mai vorbit până la Atlanta, unde dl. S.P. a rugat-o pe dna. O.O. să facă schimb de locuri pentru zborul spre San Francisco.

La oficiul de emigrări din Atlanta dl. A.A. a devenit agitat şi a vorbit de câteva ori cu voce tare fără a se adresa cuiva anume. Colegii de faţă n-au reuşit să înţeleagă nimic din bolboroseala semi-conştientă a respectivului şi nici n-au reacţionat în vreun fel din teama unei izbucniri emoţionale care ar fi putut să alerteze forţele de ordine, periclitând astfel bunul mers al călătoriei. La un moment dat dl. A.A. a prins de braţ o necunoscută care se afla în faţa lui la coadă şi i s-a adresat acesteia în română. Cel mai probabil avusese impresia că femeia este una dintre colegele sale şi dorea să-i transmită că avea nevoie urgentă la toaletă. Potrivit dnei O.O., el a comunicat acest lucru într-un limbaj vulgar. Necunoscuta s-a arătat surprinsă de gestul brusc cu care fusese acostată, însă situaţia a fost rezolvată rapid prin intervenţia fericită a dnei O.O. care, aflându-se în imediata apropiere a celor doi, observase incidentul. Înainte de îmbarcare dna. O.O. i-a spus dlui S.P. că s-a răzgândit cu privire la schimbul de locuri pe care cei doi îl agreaseră anterior.

Dl. S.P.: S-a aşezat lângă mine şi a început să-mi vorbească ca şi cum conversaţia anterioară nu avusese loc, de parcă am fi fost buni tovarăşi. N-am spus nimic pentru că urma să petrecem câteva ore unul lângă celălalt şi n-aveam de gând să-l las să-mi strice buna dispoziţie. Mărturisesc însă că prezenţa lui mă stresa, cu atât mai mult cu cât a început să-mi dezvăluiască amănunte din viaţa lui personală care, sincer, nu mă interesau, ba chiar mă făceau să mă simt inconfortabil. Mi-a spus că spera să cunoască câteva femei uşoare. Desigur, exprimarea lui era alta. După el, americancele sunt dispuse să facă sex cu necunoscuţi; în cuvintele lui, "sunt disperate şi mari amatoare de p[redactat]", din pricină că ar fi complexate de felul cum arată. M-a întrebat apoi dacă sunt interesat să-l însoţesc într-un club de noapte pe care l-a descoperit într-o deplasare anterioară. Când i-am reamintit că sunt căsătorit m-a bătut cu palma pe spate şi mi-a spus: "Asta nu-i o problemă, c[redactat]".

Dna N.P.: În Union Square, în faţă la Macy's, [A.A.] s-a oprit să discute cu o persoană defavorizată, un bărbat de culoare îmbrăcat în haine jerpelite şi culori ţipătoare, cu părul vâlvoi şi faţa murdară. Noi, ceilalţi, ne-am oprit la vreo zece metri în faţă. Eram jenaţi de situaţie, pot să spun asta deşi nimeni din grup nu îndrăznea să vorbească, sau poate tocmai de aceea. Toată povestea a durat vreo zece minute. La un moment dat individul de culoare a dispărut într-un intrând, nu puteam să văd unde anume. A.A. ne-a făcut semn să-l aşteptăm, apoi a dus mâinile la gură şi a strigat ceva spre noi. N-am înţeles ce-a spus şi nici ceilalţi n-au dat semn c-ar fi înţeles, însă cumva am decis să rămânem pe loc. Cred că nimeni nu-şi dorea să intervină în vreun fel, vă daţi seama. Eu speram să zăresc prin preajmă vreo patrulă de poliţie dar, din nefericire, acest lucru nu s-a întâmplat. Când străinul s-a întors cei doi au început să converseze mai aprins decât înainte. M-am întrebat dacă nu cumva A.A. îl cunoştea pe respectivul dar mi-am zis că e puţin probabil. Când cei doi s-au îmbrăţişat şi A.A. l-a sărutat pe obraz n-am ştiut ce să mai cred. Nu înţeleg nici acum ce s-a întâmplat, pot doar să bănuiesc, dar aş prefera să mă rezum doar la observaţii pe care le pot confirma cu siguranţă.

La încheierea primei zile din cadrul conferinţei, grupul s-a deplasat la restaurantul Bar Tartine pentru cina festivă. La masă erau şi trei reprezentanţi ai unei companii americane, motiv pentru care discuţiile s-au purtat în engleză pe toată durata serii. Dl. A.A. a folosit în mai multe rânduri formulări care frizează bunul simţ şi a repetat cu o frecvenţă supărătoare anumite cuvinte şi expresii, de pildă "go figure", "if you ask me" şi "awesome", cu intenţia vădită de a-i ironiza pe localnici. L-a numit pe preşedintele Bush "ugly shit" (nu este clar dacă se referea la tatăl sau fiul, probabil la amândoi), iar despre Edward Snowden a spus că e "cool shit". Când unul dintre reprezentanţii americani a făcut o remarcă cu privire la problema imigraţiei, dl. A.A. a formulat acuzaţii la adresa statului american şi a preşedintelui actual care, în cuvintele lui, este un "white nigger". Discuţia a alunecat spre situaţia actuală din Ucraina şi dl. A.A. a devenit agresiv în conduită; şi-a exprimat convingerea că politicienii europeni au avut un "răspuns de rahat", demn de nişte "cretini impotenţi" (traducere aproximativă), argumentând că şi un copil de cinci ani ar fi putut să prevadă reacţia lui Putin şi să ofere ceva mai mult decât îngrijorări serioase pentru prevenirea conflictului. Evident deranjat de tonul conversaţiei, unul dintre americani a observat, nu fără o tentă de ironie în glas, că dl. A.A. pare să le ştie pe toate, la care acesta din urma a declarat că nimeni nu-l întrece în chestiuni de politică.

După cină, delegaţia s-a despărţit de reprezentanţii americani, dându-şi întâlnire a doua zi la conferinţă. Dl. A.A. era de-acum agitat şi-i întrerupea cu vehemenţă pe cei prezenţi, afirmând în repetate rânduri că nu doreşte să se întoarcă la hotel. "Suntem în State, ce mama mă-sii." În cele din urmă grupul s-a lăsat convins şi s-a îndreptat spre Mason St., unde dl. A.A. spunea că se află unul dintre cluburile faimoase ale oraşului. Ajunşi în faţă la Ruby Skye, au constatat că nu pot intra din motiv că incinta era arhiplină. Paznicul de la intrare a fost bucuros să facă cunoştinţă cu ei, i-a întrebat de unde vin şi le-a recomandat alte localuri, explicând condiţiile care făceau imposibil accesul în seara respectivă. Dl. A.A. s-a enervat şi i-a cerut paznicului să repete, iar acesta din urmă a răspuns cu amabilitate. Dl. A.A. i-a spus că nu înţelege, apoi a întrebat: "Whaddayasay?" Paznicul a răspuns: "I'm sorry sir, you can't go in." "Whaddayasay?" "I said you can't go in, sir." "Whaddayasay?" "Please sir, step back. You can't go in". "Awesome. Whaddayasay?"

Dna N.P.: Deja nimeni nu mai avea chef să intre. S.P. l-a rugat pe A.A. să-l lase în pace pe bodyguard şi să mergem în altă parte, însă A.A. l-a pălmuit din senin şi i-a adus injurii atât în engleză cât şi în română. O.O. a spus că ea nu-i obligată să asiste la un aşa spectacol şi mi-a propus să ne întoarcem la hotel. Am fost de acord, situaţia devenise tensionată şi mi-era teamă. S.P. n-a răspuns provocării, însă evident supărat şi nervos a ieşit în stradă şi-a făcut semn unui taxi. În cele din urmă s-au format două grupuri; ne-am urcat în taxiuri şi-am plecat cum am putut mai repede. A.A. a rămas în faţa clubului. Părea să fi renunţat să mai discute cu omul de la intrare şi se aşezase pe vine; îşi acoperise chipul cu mâinile, motiv pentru care nu-mi dădeam seama în ce stare era. A fost ultima oară când l-am văzut pe A.A.

Delegaţia s-a întors după cinci zile, aşa cum era stabilit în program. Dl. A.A. n-a mai luat legătura cu colegii lui şi restul călătoriei n-a fost marcat de alte incidente. Pe parcursul desfăşurării anchetei am încercat de mai multe ori să-l contactăm telefonic pe dl. A.A. şi de fiecare dată soţia ne-a confirmat că acesta nu s-a înapoiat la domiciliu. A primit însă o vedere expediată din oraşul New York, înfăţişând emblematica Statuie a Libertăţii, prin care dl. A.A. o înştiinţează că "trăieşte visul american şi n-are de gând să se mai trezească."