Cîntece de adormit copiii

E vînt, unora nu le place vîntul, mie însă da. Îmi place vîntul, îmi place cînd bate, chiar dacă îmi răvăşeşte părul şi e frig şi îmi simt mîinile îngheţate. Oraşul e strălucitor şi văd detalii incredibile la oamenii care trec, ca şi cum chiar ar fi reali. O africană complet în alb, cu turban, traversînd strada. Pfff... Ce alb strălucitor! Lucrurile au deodată o strălucire aparte, strălucesc şi strălucesc şi strălucesc. Pînă la orbirea totală. Mă doare capul, am ameţeli, îmi fuge pămîntul de sub picioare. E vînt şi rece şi totuşi cald, cumva atingerea anulează efectul vîntului, este o atingere adîncă sub piele, iar lucrurile orbesc oameni inconştienţi, care, în loc să se ascundă în casă, umblă brambura pe străzi. Parcuri uriaşe cu alei pustii, încă nimeni nu s-a gîndit la o asemenea oră să se dea jos din pat şi să-şi mişte curul pe aleea vîntoasă. Doar cîte un cuplu rătăcit a venit să se pupe sub teii uriaşi, încă neînfloriţi. Lacul tremura ca orice lac, ăsta e singurul lucru pe care ştie să îl facă un lac, să tremure ca un tîmpit, iar raţele se ceartă ca nişte nebune. Un cîrd enorm de raţe săgetează ba într-o direcţie, ba într-alta, dracu' ştie ce a intrat în ele, iar o raţă se apropie suspicioasă de un cuplu care se pupa de zor de parcă n-ar avea bani de hotel. Ar vrea să se certe cu ei, le aruncă priviri urîte. NU îi place de ei. Vrea să îi izgonească acasă. Apoi apar turiştii din pămînt şi iarbă verde cînd vîntul a stat, vîntul care unora nu le place, dar mie îmi place, chiar şi cînd îmi zburleşte claia de păr cîrlionţat în toate direcţiile posibile pînă arăt ca Meduza. Îmi place vîntul şi cred că de azi îl voi iubi. Îi voi adresa ode înaripate, pictate în roz şi îi voi aduce jertfe pe care nici nu le merită, e doar un vînt ca toate vînturile, nişte aer. Doar nişte aer. Iar turiştii se vîntură de zor cu aparatele de fotografiat în mînă, concentraţi şi serioşi. Uite lacul, zice unul, iar cei doi pupăcioşi se opresc ca să rîdă, pentru că ştiu că ei sînt exact în mijlocul peisajului şi ies în pozele oamenilor, iar raţele vor să îi gonească pentru că n-au venit cu pîine. Au venit cu mîna în cur ca nişte nesimţiţi. Fără să se gîndească la nimic altcineva decît la ei înşişi, nişte egoişti. Şi strică şi pozele turiştilor.