şi toţi sfârşim cicatrici ambulante

îmi imaginez
părerile oamenilor
ca nişte cârlige de pescuit
agăţate în carnea lor moale
şi pe fiecare om în parte
mi-l imaginez
muncind conştiincios
să-şi ciuruie trupul
după chipul şi asemănarea
ideilor sale despre sine
înăbuşiţii:
cei care fierb mereu la foc mic

fără să crâcnească

ţinându-şi cârligele ascunse

cu rana vie acoperită

de tricouri lălâi şi blugi largi
extroverţii:
de cealaltă parte a străzii
dezbrăcaţi şi haotici
urlând în gura mare

cu găurile mereu la vedere

mândri de harta sângerândă

a opiniilor lor
şi tot aşa
tot felul de oameni

tot felul de răni

tot felul de cârlige