Poate că nu te cunosc şi nu mă cunoşti. Sau poate că ne ştim, poate că suntem prieteni, poate
ne-am iubit cândva sau poate că ne iubim acum. Poate avem aceleaşi gusturi în muzică, poate că ne place teatrul, poate ne plac aceleaşi feluri de mâncare, poate nu. Poate mie îmi place ciorba rădăuţeană, iar ţie cea de pui
à la grec. Poate mie îmi place la munte, iar ţie la mare. Poate mie îmi place berea, iar ţie vinul. Poate că avem experienţe comune. Poate că eu am ochii albaştri, iar tu căprui. Poate că ne plac serialele. Poate
ne-a pus pe gânduri un episod din
Grey's Anatomy sau am pierdut zile în şir
uitându-ne la
Game of Thrones, pentru ca mai apoi să vorbim cu prietenii noştri despre asta. Poate că mereu
ne-am dorit să avem un gagiu sau un motor ca în
Sons of Anarchy. Poate îi urâm pe cei care dau mereu
spoilere. Poate
ne-am dorit mereu să avem mai mulţi bani. Poate
ne-am dori să fim mai fericiţi. Poate
ne-am dori să schimbăm ceva la noi,
ne-am dori să trăim
într-o lume mai bună. Poate că vrem să plecăm în afară sau să rămânem aici. Poate pierdem ore întregi pe
Facebook, fără să facem mare lucru. Poate că mereu sperăm la ceva bun care să se întâmple în viaţa noastră. Poate că tocmai am postat o piesă care ne place şi care spune multe despre noi, şi deşi avem impresia că nu ne pasă de
like-urile pe care le primim, stăm şi păzim căsuţa de notificări ca nişte şacali simpatici. Poate că ni se face inima cât un purice în momentul în care omul nostru preferat apreciază piesa pe care tocmai am
postat-o. Poate nu ne place să fim în centrul atenţiei, dar nici nu ne deranjează. Poate că nu ne place să ne plângem, dar câteodată nu e chiar atât de rău să facem asta. Poate că gândim prea mult, iar asta nu ne ajută cu nimic. Poate uneori suntem antisociali, spunem foarte uşor "pleacă" sau
"lasă-mă în pace", când de fapt avem nevoie de o îmbrăţişare gigantică din partea omului potrivit. Poate că fumăm sau poate că nu. Poate o facem din plăcere sau din obişnuinţă. Poate că avem cu toţii plăceri vinovate. Şi poate căutăm cu toţii cheia fericirii.
Poate că am
găsit-o.
Poate că asta nu spune nimic sau poate că spune totul.
Poate că "poate" a devenit deja un cuvânt enervant.
Dar trecând peste toate astea, tu şi eu avem tot ce ne trebuie pentru a fi fericiţi: nişte buze şi un zâmbet.
(Ilustraţie: Ioana Pătraşcu)
