Se furişează ca un hoţ. Ea urăşte asta. Asta îi mutilează masculinitatea. Un bărbat ar trebui să intre cu spatele drept pe uşa principală, ca un zeu. Puternic, mare, stăpân al locului. Dar el vine ca un criminal, cu arma crimei ascunsă-n pantaloni. Ca un laş, ca un flămând sosit să şterpelească plăcinta de pe pervaz, pe care gospodina casei a pus-o la răcit.
O să fure, o să facă rău, o să dăuneze, fără drepturi, fără demnitate. Pe lângă castrarea simbolică, îşi poate pierde orice demnitate umană în orice moment. Transformat în nimic, într-un nimeni. Într-un obiect al dispreţului. E un hoţ, un jefuitor de morminte, un profanator de lucruri sfinte. Iar ea îl primeşte cum e, vai de capul lui. E sclavul ei. Marele bărbat e sclavul ei. Şi o să-l pedepsească. Iar el ştie. De aia e acolo. El care are mare putere asupra altora, a venit să plătească.
Carnea ei albă contra cărnii lui. Contrast important de menţionat. Albul orbitor al coapselor ei, unde soarele nu ajunge. În jurul pubisului, unde soarele chiar nu ajunge niciodată, albul e mai intens ca peste tot. Acolo e centrul. De acolo porneşte totul. E punctul zero, originea tuturor problemelor, a lucrurilor în sine, de acolo începe răul şi de acolo începe binele.
El se furişează pe vârfurile degetelor peste tot, se prelinge pe fiinţa ei nemişcată în zgomotul televizorului. Ea e prost dispusă, îl priveşte cu ură, apasă butoanele enervată. Ar vrea să-l dea afară imediat. Prietena lui l-a trimis acolo, să se bucure de dragostea altei femei. Ea nu mai poate să facă faţă, dar şi ea, amanta, îi cere să-şi mai ia o amantă. E prea mult şi pentru ea. După ce el pleacă, trebuie să se oblojească zile în şir. Îl blestemă printre dinţi cu amărăciune. Îşi jură că nu-l mai primeşte a doua oară.
Ce să facem noi cu tine?, îl întreabă ea. Când îl primeşte ca pe un hoţ. Să deschizi uşa de bună voie unui hoţ nu e aşa uşor pe cât pare. Ea are armele ei, iar el trebuie să suporte, pentru că a ales să fie criminal, iar asta păţesc criminalii. E nevoit să ispăşească, plăteşte pentru că nu poţi scăpa nepedepsit când furi. Căieşte-te.
Cărnurile. Carnea ei presată contra cărnii lui. Sunt doi cârnaţi dacă stai să te gândeşti bine. Două bucăţi de carne. Sunt perisabili. Alterându-se. Să abolim dragostea. Să ne întoarcem în timp şi s-o desfiinţăm. La origini. El are ochi verzi care atunci când plouă sunt cenuşii, iar ea îl dispreţuieşte. Cu dragoste. El are umeri foarte laţi, tot corpul de fapt este ciudat proporţionat, ea îl numeşte neanderthalianul ei. Are coapse foarte înguste, umeri foarte laţi: Ai făcut mult înot când era mic? Se vede?!, întreabă el din cale afară de mândru. Merge şi de câteva ori pe săptămână la sală, la şase e acolo, porneşte de-acasă la cinci. El are enorm de multă energie. Este un nod de energie cosmică, iar ea îl dispreţuieşte în timp ce se pierde în el. Pedeapsa trebuie să vină. Pentru tot. Domnul Ochi Verzi trebuie s-o păţească. Dacă aş fi la tine şi ar sosi pe neaşteptate iubita ta, ce-ai face? M-ai împinge pe fereastră de la etajul şapte?, întreabă ea gata de agresiune. Să-l abuzeze e partea ei favorită, pentru că merită, pentru că e un hoţ, se comportă ca atare, iar crima îi este evidentă. Marele bărbat a-ncurcat-o. Şi-a ales-o singur, ea i-a zis la început: sunt ieşit din comun de sadică. Cu toate astea nu te-aş băga în spital. Doar puţin, cu răni uşoare. Să mă ţii minte definitiv. Îmi place să las semne. Da, ei îi place să îşi marcheze drumul în carnea lui de cârnat perisabil. Să-l cresteze ca pentru grătar.
El este cine este, ea este un nimeni. E zero, în afară de momentul în care îl pune pe el în genunchi. Atunci ea se simte puternică, justificată în existenţa ei, iar ochii lui, corpul lui, picioarele lui, penisul lui, dau un motiv acceptabil ca ea să existe. Un moment de perfecţiune. Când ea loveşte, loveşte cu dragoste. Cu dispreţ, pentru că ea îl iubeşte, pentru că ochii lui vezi par cenuşii când plouă. Iar când e soare sunt incandescenţi. Pentru că el vine ca un hoţ şi pleacă ca un cerşetor. Marele bărbat ştie din nou că e mic. Pleacă îngenuncheat şi ştie că depinde total de ea.
Iar după ce el pleacă, ea plânge.