Mă ascund
mă ascund în clopotul cel mare al bisericii
şi mă rog să nu moară nimeni şi să nu fie sărbătoare
să nu crească dintr-odată râul
şi focul să nu răbufnească
mă ascund
lipit cu spatele de bronzul zgrunţuros
cu ochii ţintă la limba care atârnă imobilă şi ucigătoare
în clopotul cel mare e negură
dar simt cum palpită o singurătate mai groaznică decât
a mea
aburi se ridică din mine şi se condensează pe limbă
de bronz
o umezesc şi o sărează
iar ea începe să se mişte încet
ca un mort înviat de ploaie
Ne-am întors
ne-am întors tencuiţi cu pământ şi sânge
cu genunchii zdrobiţi si cu ochii pravăliţi afară din ţeste
mai puţini
dar fără să ne ştim vreodată numele
stăm înşiraţi umăr lângă umăr
şi fiecare îşi primeşte trofeul:
un pepene în care a fost încrustată
faţa celui ucis cu sabia cu suliţa sau cu mâinile goale
din chipurile învinşilor se prelinge o zeamă galbenă
ca o ceară topită
stăm umăr lângă umăr şi
din când în când
unul dintre noi îşi plimbă degetul
pe faţa duşmanului
apoi îl duce la gură şi plescăie de plăcere
(poemele fac parte din volumul Cinema la mine-acasă, Editura Cartea Românească, 2006)
(în perioada 1 august 2014 - 31 octombrie 2014, curatorul acestei rubrici este poeta Ilinca Bernea)