Călătorie în erele geologice

III.

E noapte pe maluri -
o linişte nefirească cum o grefă
pe creierul de broască ţestoasă al lumii
Catargele străpung cerul, leneşe şi albe -
nici un foc din puşca matrozului
nici o piatră nu zboară din praştie
iar majoritatea tăcută cu braţele întinse
spre valuri se tânguie oarbă şi ameţită.
Zorii spintecă noaptea înroşind suprafaţa calmă a mării ce ascunde zvonul intermundial al
adâncurilor şi erupţia spermatică a vulcanului subacvatic îşi calculează clipa de genialitate.

Dar cuvintele se dilată fără măsură în aşteptarea iminentei şi taumaturgicei explozii
Cuvintele, în ele însele, din ele, în ele însele - am spus-o: îmi place să mă repet,
voluptatea
iresponsabilă a gesturilor inventate de mine şi repetate de mine
Goana cailor pe plaja pustie
aruncând smocuri de iarbă arsă,
amestecând mai bine ţărâna şi cenuşa celui din urmă foc
vârtejul de nisip şi apa spulberată
strălucind în bătaia soarelui auroral
ca o draperie de săbii de
Damasc erupând
dintr-o singură teacă de azbest.
Actor incertus se ridică din infolii, din incunabule şi manuscrise învelite în piei moi de
Cordoba şi spune:
"Să iubească mâine cine n-a iubit
Cine-a mai iubit, să iubească mâine"
O, da fumul plantei cu nume ascuns şi cântecul oraşului cu nume ascuns şi iubirea mea secretă vizitându-mă în nopţile lungi şi insomniace şi silaba uitată a
Zeului care a pus în mişcare toată această maşinărie tristă, inutilă, alchimică şi năucitoare.
De dincolo de carte o voce răguşită şi sceptică pronunţă silabele sacre:
A-JUN-GE!

(în perioada 1 august 2014 - 31 octombrie 2014, curatorul acestei rubrici este poeta Ilinca Bernea)