Revoluţia - Ziua 1
De când şi-a dat seama ce se întâmplă, inima mea se revoltă şi urlă ca o nebună în speranţa că va fi auzită. Tu te faci că nu îţi pasă. Sau doar îţi place să te joci.
Îmi loveşte în tâmple pe ritmul bătăilor: "Fie noapte, fie zi, eu tot te aştept să vii!", "Tot ce scriu, scriu pentru tine, chiar dacă nu îţi convine!", "Bagă-mă în seamă! Bagă-mă în seamă!".
Mă eviţi sau mi se pare? În ultima vreme te-am văzut tot mai rar. Am început să-mi fac scenarii. Poate că te-ai îmbolnăvit. Sau poate nu ai chef. Nici pe Facebook nu te-am mai văzut şi am intrat foarte des la tine. Nu, nu te urmăresc... prea mult. Doar câteodată, când mi se face dor de tine. Şi nici măcar nu te cunosc, cum ai putea să-mi lipseşti? Poate pentru că ştiu totul despre tine. De fapt, nu, nu ştiu nimic. Dar vreau să aflu.
"Nu te speria! Nu sunt fata rea!"
Nu, voi renunţa la asta. Gata. Am reconfigurat bătăile inimii.
Ai intrat pe chat! Da! Văd bulinuţa verde! Mai verific o data! Da, tu eşti! Acum e şansa mea! Linişte, inimo! Mă chinui să scot o replică bună! Mai bună decât sunt eu sau decât e salutul!
"Nu te iubesc! Doar mă fâstâcesc!"
Nu. Proastă.
"Ba te iubesc! Şi tot mă fâstâcesc!"
Şi mai proastă.
Ai ieşit. Ok. Mai încerc mâine.
Ziua 2
Azi nu ai intrat. Mi-e ciudă că nu învăţăm la acelaşi liceu, mi-ar fi fost mult mai uşor să dau de tine. Probabil că aş fi mai puţin ciudată. Dacă eram în aceeaşi zonă, nu ar fi fost necesar să fac eforturi prea mari ca să ştiu că eşti bine şi că nu te-a abordat altcineva înaintea mea. Ţi-am urmărit postările. Asculţi muzică foarte bună, cu mesaje de impact. Îmi place mult aia de la Kings of Leon, ultima pe care ai postat-o. Mi-am pus-o în playlist. Mă obsedează.
Ziua 3
M-am hotărât. Îţi las o melodie. Dacă îmi spui că o ştiai, e bine. Dacă nu o ştiai, e şi mai bine!
"Ţi-am trimis o melodie! Versurile-s mărturie!"
- Uite, ceva care să meargă cu ce ai postat mai devreme! :)
*Seen at 21.00*
Ai ieşit iar. Poate ţi-a căzut netul. S-a descărcat laptopul. Te-ai dus să faci duş. Hm... Da, sigur faci duş...
Tu să taci, inimo! Gata! Vorbesc prostii! De mâine mă lupt pentru recuperarea independenţei!
Ziua 3 spre 4 - Globulele roşii scandează din obraji: "Nu pleca de pe saltea!"
E aproape dimineaţă. Am visat. A fost prea frumos! Nu mai pot adormi la loc. Strâng pleoapele şi încerc să-mi amintesc, să reproduc totul. Draaaaaaaace! Nu se întâmplă nimic.
Ziua 4
Like. Like. Like. Like. Am sărit peste unele postări, ca să nu fie prea dubios.
Ce bine! Unul dintre prietenii tăi ţi-a comentat nişte poze mai vechi! E un prilej nemaipomenit pentru like, like, like, like... Ce făţucă simpatică aveai! Like, like, like, like...
Dau o fugă în localul nostru preferat ca să îmi iau o cafea la pachet. Spun "preferat" pentru că îmi place acolo şi aproape de fiecare dată când merg, te găsesc ori mă găseşti tu. Vorba vine... Mă cocoţez pe un scaun şi aştept. Apari din camera de dincolo să vorbeşti cu tipul de la bar. Nu mă uit la tine, dar sper că tu te uiţi la mine. De fapt, sper să nu te uiţi, dar să respiri greu. Să începi să râzi sau să vorbeşti tare şi numai tâmpenii, să te emoţionezi pentru că suntem atât de aproape. Dar tu nu faci mare lucru. Tâmplele îmi zvâcnesc iar, urechile mi se înroşesc şi genunchii îmi sunt moi. Bine că stau jos. Ecranul telefonului meu e mai interesant acum ca niciodată.
"Nu întoarce capul! Nu întoarce capul!"
Ce să-ţi spun? Să-ţi spun ceva? Nu-ţi spun nimic! Spune-mi tu! Pui o melodie şi pleci dincolo. E aia pe care ţi-am trimis-o eu.
Încerci să comunici? Mai dă-mi un semn, să nu cred eu că-s nebună. Nu e o coincidenţă!
Te întorci. Şi îmi zâmbeşti! De faci asta?
- Mulţumesc pentru melodie!
Şi pleci!
Mă cac în ea de revoluţie! Niciodată nu îţi spune ce trebuie să faci după ce ai obţinut ceea ce ţi-ai dorit!
- Cu plăcere...
Ziua 5
Ce înseamnă asta? N-am dormit toată noaptea. În capul meu te-am omorât de vreo trei ori, ca mai apoi tot eu să vin să te salvez.
Mi-ai lăsat o melodie pe chat. Să fac şi eu cum ai făcut tu? Să te ţin o vreme în suspans? O să-ţi pese? Nu. Eu sunt fată finuţă. Îţi răspund, dar o voi face sec.
- O ştiu. Am postat-o pe Facebook.
Ha! E printre melodiile mele preferate...
- De acolo o am.
Sub centură! Lasă-mă să fiu revoluţionară până la capăt! Eu voiam să îţi atrag ţie atenţia, nu tu mie!
- Asta e pentru muzica bună pe care o asculţi - completezi.
Inima mea s-a oprit. De ce nu mai zice nimic acum?
- Hai la o cafea! - spui.
...
- Eu nu beau cafea - spun.
- Nu-i bai. Ceai?
...
- Ok.
Dacă ştiam că o să se întâmple aşa, nu mai scriam textul ăsta.
Ştii ceva? Mie nici măcar nu-mi place de tine! Şi, de fapt, am protestat împotriva ta. Da.
...
Crede-mă că mint.
- Prefer ceaiul de mere şi coacăze.
Eu, în esenţă, sunt timidă şi uşor naivă.
Minte-mă să cred.
- Ce tare! Şi eu!
Ok, ai mers prea departe...
Acum nici nu mai ştiu cine a câştigat.
- Ne vedem acolo.
Şi nici nu mai contează.
(Ilustraţie: Ioana Pătraşcu)