Preatronela

De mică nu era prea ascultătoare - asta o recunoaşte cinstit - iar părinţii, eah, nu prea ştiau ei, de la Bosanci, care-i viaţa. Erau prea ututui, prea... Nici de profesori nu se prea sinchisea, dar, orişicât, învăţa. Însă nu prea cine ştie ce, cât să nu prea bată la ochi. Fiindcă nu prea i-a plăcut în viaţă să fie prea remarcată, prea evidenţiată.

După aia a venit la oraş, că nu prea avea ce să facă în sat: fără mamă, că a murit când avea ea 16 ani, cu taică-său beţiv, că ar fi băut şi rachiu făcut din căcat. La început a lucrat pe unde apuca: prin nişte case de boieri, cu bani puţini şi cu nişte cotoroanţe de babe, care o urgiseau.

Pe urmă a lucrat într-un atelier de confecţii mult prea nasol pentru ea, dar n-a făcut prea mulţi purici acolo. Muncea de-i săreau capacele, prea din cale afară! Apoi a căutat o altă muncă nici prea grea, nici prea prost plătită. Pentru un asemenea post - recunoaşte prea cinstit - a cam preacurvit, he-he, cu inginerul-şef şi a intrat dispeceriţă aici. Eah! Doar aşa zice şi la biserică: să nu preacurveşti! Ha-ha-ha! Adică să nu sari prea des calu', doar aşa, câteodată. Prea rău nu e aici, trebuie doar să nu prea le dai nas la şoferi. Câteodată prea-i fac capul baniţă, dar ei i se fâlfâie. În rest e prea multă plictiseală să stea singură la gheretă.

Nu prea s-a grăbit cu măritatu': prea multă grabă strică. Prea frumoasă nu-i, dar ştie că are lipici la bărbaţi. Pe unul, care umbla prea de tot după ea, l-a refuzat. Prea era nu ştiu cum: prea numai agent agricol, prea Sulică frânaru', prea i se vedea viitorul de mototol pe faţă. Acuma tipu' lucrează în Grecia şi-i trimite din când în când câte o sută de euro. Boul!

Din ăştia erau prea destui şi la ea la Bos Angeles, ha-ha! Iei un bleg ca ăsta şi rămâi la coada sapei pe toată viaţa. Nu ştie ea prea multe, nici prea deşteaptă nu-i, dar vrea un bărbat pe măsura ei: nici prea-prea, nici foarte-foarte, nici prea cuminte, dar nici prea zărghit. Şi să aibă şi viitorul asigurat. Ea n-are de gând să şteargă la c.. babe prin Italia sau pe la mama dracului.

E drept, a fost şi ea în Italia, dar a prins repede care-i şpilu'. A fost badantă o vreme până ce a ajuns la un moşneguţ, Luigi Calabrese. Şi-ntr-o zi spăla pe jos. Stătea în genunchi şi dădea cu cârpa pe gresie. Şi numai ce-l vede pe tataia Luigi că se uita la ţâţele ei; că se vedeau cum stătea aplecată. Se uita ca un cotoi, care a văzut o halcă de carne! Hopa! şi-a zis: Al meu eşti, tataie! Era dorit rău, umbla după ea ca tăunul cu paiu'. Putere nu prea avea: până să se dezbrace ea, lui îi trecea, hi-hi-hi! Piu presto, piu presto! zicea tataia. Să te strici de râs! Dar nu asta o interesa pe ea, ci bănuţii. Şi i-a zis: Ei, tataie, ia dă nişte bani să-mi fac o vilişoară la Romania! Şi tataia Luigi i-a dat. A venit în ţară, a dărâmat vechea coşmelie (între timp murise şi beţivanul de taică-său) şi a turnat fundaţia. Pe urmă a angajat un zidar şi i-a ridicat zidurile. Banii erau pe sponci, aşa că s-a culcat cu zidaru' drept plată. Pe urmă i-a dat papucii zidarului şi a plecat cu ultimii bani la tataia Luigi în Italia. Mu-mu-mu cu el şi iar i-a dat tataia bani. S-a întors în ţară, a făcut dulgheria la casă, pe urmă tinichigeria (s-a culcat cu dulgherul şi cu tinichigiul, ca să mai lase din preţ; după aia, se înţelege, le-a dat papucii). Când să învelească vila, nu mai avea bani, nici un chior! Noroc că a venit tataia Luigi după ea. Era îndrăgostit lulea moşu'. L-a purtat de azi pe mâine până ce l-a înfierbântat rău. Pe urmă i-a cerut bani. Şi uite aşa, încetul cu încetul, şi-a învelit casa, şi-a făcut pereţii, tavanul... Iar după ce tataia i-a dat bani şi de mobilă, s-a culcat cu el în patul cumpărat de el, după care i-a dat papucii. Prea se săturase de moşneag! Arrivederci, tataie.

Asta-i viaţa ei. Aşa ş-aşa! Orişicât, nu prea te descurci în ziua de azi, dacă nu eşti şi javră câteodată. Ha-ha-ha! Aici e binişor la dispecerat. Da, nu-i prea interesantă viaţa ei şi se miră de ce îl interesează. Cum o cheamă? Eah, prea multe vrea să ştie. Petronela, na! Ha-ha-ha, te pomeneşti că i s-or fi aprins călcâiele!? Asta-i prea de tot!